Foarte putina lume stie, sau mai tine minte , faptul ca orasul Constanta a avut singura flotila de hidroavioane din tara. Cele 3 hangare ale bazei din Palazu Mare, plus cele 2 hangare mai mici, apartinand Hidroscalei Mamaia, au constituit baza celei mai evoluate flotile de avioane ale Romaniei de la inceput de secol 20. Hangarele fostei baze de hidroaviatie Palazu Mare exista inca si sunt folosite de catre marina militara. Inclusiv cladirea cazarmei a rezistat timpului , doar ca si-a schimbat destinatia, devenind Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Palazu Mare.
La inceputul secolului 20 , eram in avangarda aviatiei militare din Europa prin dotarea excelenta asigurata de boom-ul economic de care se bucura Romania acelor vremuri. Istoria unitatii de hidroaviatie incepe exact in zorii aviatiei. În 1919 un grup de ofiţeri de marină a luat în primire, la Constanţa, 12 hidroavioane Brandemburg W 12 şi UTZI, care reprezentau captură de război în urma unei contraofensive împotriva trupelor maghiare, iar pe 15.05.1920 a fost înfiinţata Escadrila de Hidroplane, prima structură organizatorică a hidroaviaţiei române.
La 21 iulie 1920, în portul Constanţa, a avut loc zborul primului hidroavion care a consacrat hidroaviaţia ca forţă distinctă în aviaţia românească. Am fost apoi parte si la inventii in domeniu. La 15 august 1925 are loc zborul primului hidroavion românesc, proiectat în 1923 şi numit Getta. Decolarea a avut loc din bazinul Titan din Constanţa, iar pilot era vestitul pilot Romeo Popescu . Reuşita zborului a făcut ca statul român să mai comande trei aparate. Hidroavionul a fost construit după planurile inginerului Radu Stoica, la Atelierul de Construcţii a lui Nicolau. În anul 1926 Uzinele din Seste Calende au prezentat la Constanţa un hidroavion „Savoia-Marchetti S59 bis”, cu bune performanţe, apreciate de membrii Comisiei române pentru procurarea materialului aeronautic. Ministerul de Război a comandat un lot de 12 avioane de acest tip. În anul 1928 a sosit în ţară primul lot de patru hidroavioane Savoia-Marchetti care, la 15 august 1928, de Ziua Marinei, au fost botezate de Regele Mihai I şi au intrat în dotarea Grupului de Hidroaviaţie format din Escadrila 1 de Zbor, pe malul de est al Lacului Siutghiol, Escadrila 2 Parc şi Escadrila 3 Depozit, dislocate la Anadalchioi, unde se afla comandamentul grupului. La 17 iulie 1930 Grupul de Aviaţie Maritimă a căpătat denumirea de Flotila de Hidroaviaţie şi s-a mutat la Palazu.
Prin decizia Comitetului Consultativ al Ministerului Armatei, ca urmare a studiului Serviciului Tehnic, s-a hotărât dotarea cu hidroavioane Savoia-S65 cu motor Walter. Drept urmare, Jurnalul Consiliului de Miniştri nr. 139 din 21 februarie 1931, consfinţea comanda definitivă de 26 de hidroavioane. Hangarele de la sudul lacului Siutghiol ( zona Campusului Universitar de azi) au devenit neîncăpătoare şi în 1933 a fost finalizată construcţia hangarelor şi hidroescalei de la Palazu Mare. La 6 iunie 1932, din ordinul lui Carol al II-lea, vila reginei (actualul restaurant Castel din Mamaia) a fost predată Flotilei de Hidroaviaţie din Mamaia, suverana mutându-se la Balcic. Apoi, prin contractul secret nr. 294 din 20 mai 1939 al Ministrului Aerului şi Marinei, încheiat cu aprobarea Guvernului, s-a comandat societăţii Cantieri Riunti del Adriatica din Montfalcone – Trieste, un număr de 12 hidroavioane de luptă, tip Cant Z 501, complet echipate, plus şase motoare de schimb. În 1941 Comandamentul Aero-Dobrogea era format din Escadrila 101 Hidro-Patrulare şi Escadrila 102 Hidro-Informaţie şi făcea parte din cadrul Diviziei de Mare, din Comandamentul Marinei Regale.
Cel mai semnificativ moment al hidroaviaţiei îl constituie celebra evacuare a militarilor români din Crimeea din 27 aprilie – 14 mai 1944, când au fost evacuaţi pe calea aerului peste 3000 de militari. Din pacate , la 8 septembrie 1944 Flotila de Hidroaviaţie a fost subordonată de armata sovietică. In aprilie 1950 Escadrila de Hidroaviaţie a trecut în subordinea Comandamentului Aviaţiei Romane din punct de vedere al pregătirii de luptă, pregătirii cadrelor, pregătirii politice, dotării tehnice, contrainformaţiilor şi mobilizării. Hidroaviaţia a rămas subordonată Comandamentului Marinei Militare numai din punct de vedere operativ, al hranei, echipamentului şi finanţării. Ultima structură aeronavală – Patrula 256 Hidroaviaţie – a fost desfiinţată la 1 aprilie 1960. Prin Nota Documentară a Serviciului Istoric al Armatei din 15 iulie 2010, Grupul de Elicoptere este recunoscut ca şi continuator al tradiţiilor Escadrilei de Hidroplane. Baza elicopterelor a fost mutata insa la Tuzla. Din principala baza de hidroavioane a Europei de Est au ramas doar cateva hangare vechi si o cladire paraginita.
