Dacă a avea părinți este o binecuvantare, a avea bunici este poate cel mai frumos dar pe care îl poate primi un copil. Unde există iubire mai mare ca în inima bunicii, unde auzi cele mai frumoase povești, unde te joci fără griji, unde înveți să te rogi și să ierți și unde guști copilăria mai bine decat în mancarea bunicii…Așa imi aminetesc eu despre copilărie, despre bunica mea de la țară și așa am regăsit-o după ce nu a mai fost în Mamaia Maria.
Toată Dobrogea a cunoscut-o pe Maria Ionescu din satul Horia, Constanța ca Mamaia Maria, mamaia noastră, a tuturor. Un simbol al vremurilor de demult după care toți tanjim, un exemplu de curățenie sufletească așa ca în cărți, un om poveste în care și-au găsit loc atat tradiția cat și modernitatea.
Mamaia Maria a înțeles nevoia timpului și i-a dat acestuia șansa să existe în fiecare poveste de-a ei, în fiecare turtă plămădită de mainile ei, în fiecare bucată de branză făcută de ea, în poeziile și picturile ei. Și timpul a răsplătit-o…I-a dat ani mulți și frumoși, copii, nepoți, strănepoți și mulți prieteni.
Știu despre Mamaia Maria că se trezea cu noapte-n cap ca să îngrijească bătătura cu animale, să pregătească branza, smantana, cașcavalul, turtele și plăcinte cu branză pentru orășenii care își doreau gustul de la țară și produse sănătoase, făcute după rețetele bunicilor săi. Varsta înaintată nu a împiedicat-o să participe la întalnirile țăranilor dobrogeni sau la targurile dedicate acestora. Prin nepoata sa, Adina, a fost activă pe platforma țăranilor dobrogeni, livrand la oraș, în magazine și băcănii bunătățile ieșite din mana ei. Și să nu uit…culorile ei transpuse în tablouri în care îi puteai citi cu ușurință sufletul suav, iar poeziile sale atingeau întotdeauna o stare de melancolie și introspecție.
Trăim timpuri complicate, știrile ne amăgesc, pandemiile ne amenință, lipsurile ne provoacă teamă dar defapt ar trebui să ne ferim de Uitare…Să nu uităm cine suntem, să nu uităm istoria neamului, nu neapărat cea scrisă în cărți ci istoria aia trăită și povestită de ai noștri, să nu uităm tradițiile, bunul simț și anii de acasă, să nu uităm oamenii ca Mamaia Maria.
Așa a fost odata omul poveste, a fost Mamaia Maria!
Mă plec în amintirea sa și Dumnezeu să-i dea lumină eternă!
Laura Stroe, inițiator Experiențe Dobrogene
