Perioada interbelica a adus si timpul schimbarii economice in Romania. Dupa ce a stat in umbra si la mana sultanilor de la Stanbul, tara noastra a inceput sa se industrializeze rapid.
Constanta, ca principal port maritim, nu putea sa nu beneficieze de noul trend. Astfel, traficul tot mai mare de marfuri si persoane a adus in discutia mai-marilor orasului Constanța, nevoia unui aeroport. Chestiunea aeroportului a fost rezolvata pe 22 decembrie 1931, atunci cand o suprafață din zona Palas, cedată în acest scop orașului de către Ministerul Industriei și Comerțului, a fost aleasa pentru constructia Aerogarii. Primăria Constanța a stabilit constructia unui Aeroport, unei Aerogări, a unui depozit de benzină, a unei stații radio și a unui hangar în orașul Constanța.
A fost format si un Comitet ce avea ca scop punerea in fapt a deciziei municipalitatii. Acest comitet era format din: Ion Theodorescu-Valahu (președinte interimar al municipiului Constanța) – președinte, Episcopul Gerontie, Maiorul Sturza, Comandorul Bălănescu – Comandantul Diviziei de Mare, Generalul Stan Popescu – Comandantul Diviziei a 9-a, Ionel Banciu – Președintele Camerei de Agricultură, Valentin Popescu – Președintele Camerei de Comerț, Amiralul Scodrea, Inginerul Petre Mocanu – Directorul Stației de Petrol, Inginerul Vaida de la Societatea ASTRA, Constantin Coriolan – Directorul Liceului “Mircea cel Bătrân”, Nicolae Chiricescu – Directorul Scolii Superioare și cunoscutul negustor Miga – Președintele Sfatului Negustoresc – ca membri și Locotenent Colonel Enescu – secretar. Comitetul a inaintat o cerere către ministrul Industriei și Comerțului pentru demararea planurilor necesare construirii aeroportului. In acest sens, pe 25 februarie 1933, într-o ședință ținută la Primăria Constanța, căpitanul Olănescu, reprezentantul Aviației Civile, a adus planurile de construcție a aeroportului. Comitetul a fost de acord cu planurile prezentate și a dispus identificarea resurselor necesare începerii lucrărilor. In 16 iulie 1936 s-a făcut recepția Aerogării Constanța iar pe 3 noiembrie 1936, atat aerogara cat și anexele sunt terminate, urmând a se mai realiza doar hangarul pentru avioane și să fie adusă aparatura pentru stația radio.Au fost facute si primele numiri in functie.
Căpitan Cicerone Olănescu este desemnat a fi Comandantul Aeroportului Constanța, Marin Schițeanu – șef de Pistăși Albert Georgescu – radiografist. Ca fapt divers, marea problema a Aeroportului nou construit erau….vacile! Conform unor adrese ramase in arhiva, comandantul Olănescu avertizează de nenumarate ori, prin intermediul ziarului local “Dobrogea Jună”, (actualul Cuget Liber), localnicii din zonă să-și ducă vitele în altă parte decât pe pajiștea aeroportului. Pericolul reprezentat de cornute era destul de mare daca in final, satul de nepasarea localnicilor,Olanescu dispune ingrădirea aeroportului cu un gard de sârmă. Inaugurarea cladirii a adus in peisajul de inceput al aeronauticii romanesti, un etalon al elegantei, în stilul perioadei interbelice. Clădirea era albă, excepție făcând un brâu format din cateva benzi orizontale din mozaic colorat in verde, la partea inferioară. Pe frontonul clădirii era scris CONSTANTA. Aerogara era situata pe fosta strada a Renașterii, care in 1938 a devenit b-dul AurelVlaicu. Pomposul nume de bulevard pus unei strazi prafuite a dus la un adevarat razboi intre institutii pentru demararea reabilitarii drumului de la marginea orasului. Conform unei adrese din 1938 făcută de către Ministrul Aerului și Marinei, către Prefectura Județului Constanța, aflam ca: “Aeroportul local este legat cu orașul printr-o șosea împietruită care pe lângă că se strică des, pe timpul verii e mană mult praf și străinii care călătoresc pe calea aerului cu interese în orașul Dvs. sunt rău impresionați de un transport neplăcut de la aeroport la oraș pe o șosea prăfuită, cu gropi sa unor oaie după anotimp.Cea mai importantă lucrare de care aeroportul are nevoe și care trebuește înfăptuită până în primăvara anului 1939, este refacerea șoselei de legătura a aeroportului cu orașul, care trebue pavată cu piatră cubică. În acest scop ne-am adresat și Primăriei locale, pentru ca lucrarea să se execute în de comun acord cu Dvs., iar în ce privește manopera, am intervenit la Divizia locală pentru a vă pune soldați la dispoziție.”
Aerogara RADET, inca in picioare
În 1944, dupa intrarea rușilor în țară s-a interzis folosirea aeroportului, iar după plecarea armatei rosii în mai 1958, Aerogara era deja abandonata. Asta pentru că autoritatile comuniste tocmai construisera un aeroport militar la Mihail Kogălniceanu. Comunistii au reprofilat Aerogara si la inceputul anilor 60, pe terenul fostului aeroport au decis să construiască o termocentrală – C.E.T. Palas. Ciudat este ca cele patru clădiri care slujeau aeroportul, exista si acum, asta dupa ce intreaga zona fusese curatata cu buldozerele de autoritatile comuniste. Scapate de furia demolarilor, astazi, ele au altă destinație – hangarul este o sală de sport pentru un club sportiv, aerogara a intrat și ea în patrimoniul clubului, iar cladirea telegraf-radio și depozitul au devenit bodegi ieftine de cartier care vand mici si bere direct pe trotuar. Partea buna este ca toate aceste cladiri superbe sunt inca in picioare si au rezistat cu bine deceniilor. Partea proasta este ca toate reparatiile si “imbunatatirile” aduse de chiriasi le-au distrus estetica prin termopanele ieftine, prin ferestrele sau usile zidite sau acoperisul improvizat. Gandim insa ca fac parte din istoria orasului si merita sa fie salvate de cei care conduc administratia locala.
Marius Stirbu
