Am avut perioada Mazare cuprinsa intre 2000 – 2015. Perioada in care s-a construit cam peste tot unde a existat o bucatica de verdeata. Multi dintre noi poate am gandit atunci: acolo a existat o constructie sau cineva avea un teren pe care cultiva panselute acum 100 de ani si mostenitorii l-au primit dupa lupte grele. Fals. Campania de ,,impadurire“ cu ciment merge beton si acum. Unde? In buricul targului, langa Tribunal. Parculetul de la Ceas e acolo dintodeauna. Nu este nevoie sa rascoliti amintirile incercand sa va amintiti ce era acolo acum 60 ani inaintea comunismului, nici nu intrebati bunicii daca acolo a existat vreodata ceva imprejmuit de proprietar cu un gardulet. E simplu. Terenul a fost dintotdeauna al municipalitatii. Ca vorbim de perioada de dupa 1877 atunci cand vechiul Tomis a redevenit oras romanesc sau de perioada interbelica, nimic nu a crescut acolo in afara de iarba si copaci.
Exista fotografii de la 1900, 1920, 1930, 1950, inclusiv perioada comunista, teren liber. A existat pana de curand un parculet cochet cu vestitul Ceas. Cand vechea gara era situata pe locul Tribunalului, spatiul verde se invecina cu parcul Maxim Gorki care se intindea in zona unde este Primaria.
Stai acum si te crucesti cum apare in 2018 un bloc pe un spatiu verde liber din 1877. Mai ales ca asta vine dupa ce toata lumea spunea ca: gata, nu mai e Mazare, nu mai distrug astia spatiile verzi! Uite ca se poate. Stelica Bucovala construieste un bloc de patru etaje exact acolo. Birouri si alimentatie publica, adica kebab si shaorma.
Patronul restaurantului Bueno a vrut initial sa ridice dupa vechea formula de avaritie: teren mic, cladire cat mai inalta pentru profit cat mai gros, un ditamai colos de opt etaje ce ar fi pus in umbra toate cladirile istorice din jur. Nuca din perete. Comisia de urbanism nu a avizat cele opt etaje, dar a dat liber la patru etaje construite pe spatiul verde.
Fantana din perioada romana aflata la cativa metri de loc, a aratat de la inceput ca acolo se afla vestigii din perioada antica. Zidurile romane au iesit la iveala imediat dupa inceperea sapaturilor. Arheologii au venit s-au uitat si au dat si ei liber. Ce naiba sa facem cu atatea monumente arheologice cand putem construi deasupra o shaormerie si cateva birouri.
Comisia de urbanism a scris frumos sa dea dureri de cap auditoriului: Cladirea este compatibila cu functiunea zonei, imbunatateste conditiile de viata prin eliminarea disfunctionalitatilor si ofera servicii publice convenabile pentru toti locuitorii. Conform specialistilor, chiar era nevoie de un spatiu de alimentatie publica, respectiv de un restaurant Bueno acolo.
Mai e unul la cativa zeci de metri, dar e musai sa fie doua. Spatiul verde de la 1877 apare acum ca fiind in proprietatea lui Stelian Bucovala. Asa ca exista doua ipoteze: ori familia Bucovala a pastrat filantropic terenul ca spatiu verde in ultimii 140 ani pentru a fi folosit ca loc de relaxare pentru constanteni si dupa atata amar de ani au realizat ca merge o constructie acolo, ori cineva din administratia locala a facut o compensare cu un alt teren si la fericit pe Bucovala cu cel mai central spatiu din Constanta. Tindem catre a doua supozitie, filantropia nefiind punctul lor forte. Interesant ar fi de vazut unde era situat terenul din compensare. Avem o banuiala, dar mai intai sa avem confirmarea. Pana una alta, dispare un mic parculet, un petec de verdeata. De ce ? Pentru ca inca se poate!
