Văzut ca un hobby sau ca o etalare a bogăţiei lor, achiziţia a nenumărate clădiri şi terenuri a devenit în final un scop în viaţă pentru milionarii noştri în dolari. Capriciu sau avariţie, nici nu mai contează, problema apare însă în momentul în care milionarul respectiv pune mâna pe clădiri istorice pe care apoi, pur şi simplu le abandonează. În această situaţie se află şi o clădire reprezentativă pentru oraşul de la ţărm de mare. Vorbim aici de Casa cu Lei, poate cea mai cunoscută clădire după Cazinou. Ajunsă pe mâna unui aşa zis magnat al petrolului, Casa cu Lei se degradează pe zi ce trece. Iniţial, vestea tranzacţiei prin care Gabriel Comănescu a ajuns în posesia clădirii, i-a bucurat pe locuitorii bătrânului Tomis. Clar, primul gând era că în sfârşit Casa cu Lei va scăpa de soarta Cazinoului şi va fi restaurată înainte de a fi prea târziu. În fapt, iluzii. Realizată în stilul Neorenaşterii italiene și cu elemente neoclasice, casa a fost ridicată de armeanul Dicran Emirzian. Clădirea de la malul mării a fost construită după planurile arhitectului român, Ion Berindei, între anii 1895 şi 1898, dovadă fiind elementul unificator: prezenţa necontenită a leilor. Numele clădirii provine de la existenţa celor patru lei sculptaţi pe coloanele de susţinere ale imobilului. Casa cu Lei a devenit în 1921 sediu de bancă, iar în casă a locuit Bebi Emirzian, fiul lui Dicran, până în 1941, când s-a mutat la Bucureşti. Imobilul a avut apoi mai mulţi chiriaşi, iar în 1950 a fost naţionalizat. În anii ’70, Casa cu lei a trecut printr-un proces de restaurare, fiind transformată într-un restaurant celebru la vremea aceea, care a funcţionat până în primii ani după Revoluţia din 1989.
Abandonată o lungă perioadă, timp în care doar cine nu a vrut nu a intrat în cladire, Casa cu lei îşi trăia parcă ultimele zile înainte de a ajunge o ruină. La începutul anilor 2000 chiar se vehicula un zvon conform căruia leii ornamentali ce au adus faima clădirii, urmau să aibă soarta oglinzilor veneţiene din fostul hotel Continental. Adică să dispară şi să ajungă în colecţia privată a unui afacerist cunoscut din Constanţa, afacerist îmbogăţit din contractele în construcţii obţinute pe banda rulantă din partea primăriei. Nu dăm nume pentru a nu da palpitaţii unora sau altora. În final, Casa cu Lei a încăput pe mâna lui Comănescu. Care a procedat în stilul caracteristic al afacerilor imobiliare româneşti. Cumpăra şi lăsa să ajungă ruină. Dacă tot a intrat pe segmentul de cultură, Comănescu a cumpărat în aceeaşi perioadă o altă clădire istorică cu pedigri. Casa Manicatide a fost construită în anul 1899, în stil eclectic, cu elemente de decoraţie clasicizantă, şi poartă numele ctitorului său: Take Manicatide, comerciant de profesie. Planurile casei au fost realizate de arhitectul H. N. Mangoianu. Situată la câţiva zeci de metri de Casa cu Lei, clădirea împărtăşeşte aceeaşi soartă. Au apărut în final şi amenzile. Cât să îl deranjeze pe milionar la fel ca o musculiţă care bâzâie puţin. Astfel, Gabriel Comănescu a fost amendat de polițiștii constănțeni cu 13.000 de lei pentru că a lăsat în paragină două dintre cele mai importante clădiri istorice de la malul mării.
Pe lângă toate aceste cumpărături de artă, milionarul a achiziţionat acum trei ani şi fostul sediul Raiffeisen de la Poarta 2. Construită în anul 1997, clădirea era evaluată la 6,4 milioane de euro dar a ajuns la Comănescu pentru doar 6 milioane de lei. Fostul sediu de bancă a fost construit cu mare chin la baza drumului de acces de la Poarta 2. Problemele tehnice au fost cauzate de malul abrupt, acestea fiind rezolvate prin implantarea unor piloni la adâncimi mari pentru susţinerea clădirii. Fostul sediu a avut şi el o soartă tipică. A umblat prin mâinile a tot felul de fonduri de investiţii şi grupuri de dezvoltare imobiliară de zici că au tot spălat bani cu detergent prin tranzacţiile efectuate. Revenind la achiziţiile în domeniul clădirilor istorice, veştile nu sunt prea bune. Nimic nu arată că Gabriel Comănescu are de gând să reabiliteze cele două monumente de arhitectură în viitorul apropiat sau îndepărtat. Pentru a ne face însă o idee vis-a-vis de posibila sau lipsa totală de seriozitate a milionarului constănţean reproducem un comentariu postat de un cititor.,, H. B · Academia Navală „Mircea cel Bătrân” : Casa cu Lei aparţine ”miliardarului de carton”,Comănescu. Patronul care de 14 luni nu plăteşte salariul angajaţilor. Ăştia sunt miliardarii “româneşti”….din păcate!.”Cu acest comentariu al domnului H.B. încheiem şi noi articolul.
Postat de Marius Știrbu