Exista in Constanta un cartier Coiciu. Putini stiu insa ca zona cuprinsa între Casa de Cultură și Institutul de Marină , poarta in fapt numele celui mai bun primar care a condus Constanta. Mihail Coiciu(dupa unii Koiciu) s-a nascut in 1842 la Pigona, jud. Cahul – Basarabia. Coiciu ajunge in Dobrogea la 1878, fiind numit director la Prefectură sub Remus Opreanu.
Bun gospodar, om de suflet apreciat de cetateni, Mihail Coiciu devine primar al Constanţei, mai intai intre 15 decembrie 1886 si 9 septembrie 1888. La vremea respectiva , Andalchioi era un sat situat la trei kilometri de orasul ce se intindea in zona peninsulara. O mare parte din pamantul din Andalchioi este cumparat de Coiciu, iar prin vânzarea de locuri de casă, reuseste sa transforme satul intr-un cartier al Constantei. După decesul din 1892 al lui lon Blitzner (un angrosist instarit), Coiciu ia de soţie pe văduva Gabrielle, moştenitoare a unor case din zona peninsulara. Cea din strada Arhiepiscopiei, fiind construită insa in anul 1908 de către fostul primar Mihail Coiciu. Lasand la o parte abilitatile lui de afacerist, Coiciu a pus inaintea intereselor personale , binele comunitatii. La sfârşitul secolului al XIX-lea, Constanţa – cu statut de comună urbană – avea 62 de străzi, o piaţă şi un bulevard(Elisabeta – zona Cazinou). Străzile zonei peninsulare erau pavate şi bine întreţinute, iar iluminatul se făcea cu 360 de lămpi cu gaz lichid. În 1897, primarul Mihail Coiciu cerea aprobare consiliului comunal pentru ca o parte din lămpile cu petrol să fie înlocuite cu lămpi cu reflectoare, sistem Vittorio Croizat, moderne, care consumau ulei mineral dens, dând şi o lumină mai puternică decât celelalte. Administraţia decide, în şedinţa din 2 mai 1897, să fie iluminate electric două artere ale oraşului, care deveniseră loc de promenadă pentru turişti: bulevardul Elisabeta şi Piaţa Independenţei(Ovidiu) dar numai pe timpul verii. Sunt instalate 12 lămpi cu arc voltaic de nouă amperi fiecare. Apoi in timp a aparut si prima uzina electrica si iluminatul a fost extins. De asemenea, Coiciu a condus, după plecarea lui Remus Opreanu, comitetul pentru statuia lui Ovidiu (actiunea de strangere fonduri pentru realizarea monumentului) a organizat hipodromul din Anadolchioi, a construit case ieftine pentru veteranii de razboi. Preocupările sale edilitare s-au mai concretizat prin construcţia unei clădiri de spital, in 1893-94 ca şi prin realizarea şcolii primare mixte „Principele Ferdinand şi Principesa Maria”. Recepţia finală a scolii a fost facuta in 5 noiembrie 1894. Cladirea exista si astazi, in incinta fiintand Muzeul de Artă Constanţa, aripa veche-vizavi de Miga. Tot in perioada mandatului de edil , Coiciu construieşte Palatul comunal din Constanţa – (Muzeul de Arheologie din piata Ovidiu). Orasul prospera. În 1895, Piaţa Ovidiu( numita atunci Independentei) cuprindea o grădină de vară, două prăvăli, o brutărie cu vatră de copt pâinea, o prima grădiniţă de copii din oraş(exista si acum peste drum de Lic. Mihai Eminescu), o magazie pentru depozitarea cerealelor. Zona fusese pavată în totalitate cu piatra cubica. Circulau, înregistrate la Primărie, 53 de trăsuri de piaţă şi 178 de căruţe. Dar funcţionau şi 50 de restaurante, cârciumi, berării, cafenele şi birturi. Iar oficial, orasul avea o populatie de 12.000 de locuitori, potrivit unui recensământ din 1906. Dupa o viata dedicata orasului pe care l-a iubit, Coiciu moare in august 1914. Bucata din fostul sat Andalchioi, zona in care veteranii de razboi si familiile sarace au primit teren de casa la preturi modice din partea fostului primar, a capatat numele de Coiciu. Denumire ce s-a pastrat inclusiv pe vremea comunismului. Fosta casa a lui Mihail Coiciu, situata pe strada Arhiescopiei la nr 19, exista si astazi, fiind prin exceptie , reabilitata exact ca si la starea ei din 1908. Actualii proprietari o folosesc pentru un bussines mai putin obisnuit. Escape Room – Jocuri pentru adulti. Nu chestii sexuale. Farmecul jocului de tip escape room: sa rezolvi enigmele presarate in camera pana cand usa evadarii se deschide larg iar jucatorii isi recapata libertatea. Oamenii scapa de stres cautand in 60 de minute o cale de a evada din camera cu jocuri.
