Ce arunca constanteanul la gunoi / Poze de familie si incaltaminte noua in cutie

S-au schimbat vremurile, s-au schimbat si gunoaiele. Pentru a afla ce mai arunca locuitorii urbei in pubela de gunoi, am stat de vorba cu un ,,impatimit “ al deseurilor menajere. Nea Ilie a fost mecanic la fostul ITC , actualul RATC. Este pensionar de aproape 15 ani si cam tot de atat ravaseste pubelele de gunoi in cartierul Poarta 6. Casatorit, cu nepoti mari si apartament cu trei camere , proprietate personala. Vesel si imbracat decent. A inceput cu adunatul painii vechi pe care o folosea sa hraneasca porcul crescut intr-o baraca situata pe valea portului. Dupa ce l-a taiat si s-a infruptat din el , nu a mai crescut altul de frica hotilor ce bantuie zona, dar a ramas cu meteahna cautatului prin gunoi. Scandal a avut acasa , dar dupa ce a schimbat locatia lucrurilor gasite , din balcon, in cocioaba de pe valea portului, nea Ilie si-a recapatat linistea conjugala , baba lui fiind fericita ca macar nu bate carciumile. Conform fostului mecanic de autobuze si tramvaie, e diferenta de la cer la pamant intre gunoiul de acum si ce aruncau constantenii in urma cu 15 ani si mai bine. De la cantitate la calitate. Inainte, resturile menajere duse cu galeata din dotare , erau mai putine si in general erau formate din mancare stricata, sticle , lucruri din casa rupte si care nu mai puteau fi reparate sub nici o forma. Acum insa, nea Ilie e absolut siderat de ce poate descoperi dimineata si seara tarziu, cele doua ture in care face vizita obligatorie. Vizita care are loc inclusiv de Revelion sau de Craciun. Produse alimentare ambalate , in termen de garantie si neatinse. De la biscuiti si paste fainoase gen Barilla, pana la borcane cu gem si fructe exotice ca ananasul. Impecabile , sa spunem asa. Nerontaite, nedeschise din ambalaj. Haine si incaltaminte: adidasi noi nouti in cutie cu bonul de casa in punga. Pantofi toate marimile si culorile , inclusiv de copii . Un sfert fiind in ambalajele originale si nedesfacute macar. Aici nea Ilie are si ceva de punctat. Aproape tot ce inseamna incaltaminte noua aruncata este de dama . De la pantofi cu toc si pana la sandale, doamnele se dispenseaza rapid de ce nu mai este la moda. Mandru, imi spune ca nevasta a tipat la el cand a venit cu prima cutie de adidasi de dama nou-nouti. A zis ca ea nu se atinge de gunoaie. Apoi cand a vazut si ceva ce ii placea si ii veneau, a acceptat. Aduce acasa insa doar ce este la cutie si nou. Electronice: Televizoare, combine muzicale, monitoare lcd pentru computer, unitati de calculator, cd-playere, statii audio, telefoane mobile , roboti de bucatarie, toate in stare de functionare si nedeteriorate estetic. Vizuina lui a devenit o adevarata pestera a lui Ali Baba. Mobila de casa si de birou, de la scaune si pana la dulapuri, evident , in stare excelenta. Multe din lucruri sunt date mai departe unui vecin sau unui prieten. Nea Ilie nu ai o masuta mai joasa sau un set de burghie? Cam asta auzi cand se apropie un cunoscut. Si apoi , in raport de gradul de amicitie, obiectul ajunge gratis sau pe un pret modic la solicitant. Lucruri ciudate ? O gramada. Seturi de vibratoare. Pe cele stil natural le recunoaste imediat si trece mai departe. A patit odata o rusine cand a gasit o cutie neinscriptionata cu niste vibratoare de inox ce nu semanau deloc cu ce trebuiau sa fie. Noi, lucioase. Le-a dus acasa. Norocul lui a fost ca unul din nepoti, i-a spus ce sunt obiectele sclipitoare gen torpila. A aruncat cutia rapid de bunavoie la bena de gunoi , bucuros ca nu s-a prins baba ce erau. Documente si dosare de societati comerciale, cu tot cu stampile. Colectii de dvd-uri porcoase. Bani si bijuterii apar din cand in cand. Dar nu aruncat de buna voie. Evident. Bijuterii de aur gaseste prin casete vechi sau chiar prin buzunare de haine sau in gunoaiele compacte de la aspirator. Bani, in special in haine, cutii de pantofi sau genti de mana sau de voiaj. Cea mai mare suma gasita nu a vrut sa o divulge, dar dupa ce am ajuns la 10.000 de lei si el tot zambea si arata in sus, m-am lasat pagubas. Nici aiuriti care sa caute ce au aruncat din greseala la gunoi nu a intalnit. Niciodata nu a venit cineva sa il intrebe daca cumva a gasit din greseala un anumit lucru. Ce nu a inteles nea Ilie niciodata , este de ce, unii oameni isi arunca amintirile la gunoi. A gasit poze si adevarate tablouri foto cu imagini idilice de familie, de la casatorie sau botez. Copii in bratele mamelor sau baietelul pozand mandru la gradinita. Sau cate o diploma de premiul 1 a unui copil. Cum sa arunci asa ceva la gunoi se intreaba intristat batranul, e o blasfemie sa arunci poza copilului tau la gunoi, completeaza el cu amaraciune in glas. De final, ca sa inveseleasca atmosfera imi povesteste frica ce a tras-o odata. Toamna trecuta intr-o zi ploioasa , era cufundat intr-o pubela. A vazut ceva care semana cu un cap de om. L-au luat toate caldurile, dar in final a reusit sa dea gunoiul la o parte si a descoperit un cap folosit probabil pentru pastrarea perucilor. Foarte realistic, de ziceai ca e o femeie adevarata si cu o peruca de par blond carliontat. Concurenta adevarata nu are la cautatul prin gunoaie. Tiganii trec rapid colectand sticlele de plastic si ce tot ce este mai la suprafata. Boschetarii trec si ei foarte rapid fara sa aprofundeze gunoiul. El insa a invatat ca lucrurile valoroase se afla undeva intr-un ungher al containerului de gunoi. Tot cu ceva tristete in glas imi arata o doamna in varsta, parul alb, cu ochelari si cu rama albastra, foarte bine imbracata si cu rucsac in spate. O vezi? E o fosta profesoara de franceza . Cauta in gunoaie. S-a intamplat ceva la mansarda. Vorbeste singura si amesteca romana cu franceza. In acest timp, doamna se apleaca si ia din pubela de gunoi o sticla de suc pe jumatate plina . Scoate dopul, miroase si apoi pune sticla in rucsac. Nea Ilie ofteaza si fara sa mai spuna ceva se departeaza si el.

Marius Stirbu