Cea mai bantuita cladire din Romania

  • de Marius Stirbu
  • 3 Ani in urma
  • 0

Nu exista un top autohton al locurilor bantuite , dar cu de la sine putere si in baza marturiilor numeroase, urcam casa din zona Peninsulara pe primul loc. Subiect pueril dupa unii, neinteresant dupa multi altii avizi de subiecte mai pamantesti cu politicieni corupti, afaceri dubioase si pin-up girl autohtone. Cum iti dai seama in anul 2018, in timpul gadgeturilor high-tech , de existenta unor entitati venite parca din filmele de la Multiplex. Simplu. Ai norocul sau ghinionul de a lucra intr-o astfel de cladire bantuita.

Cand cineva iti povesteste o experienta personala in care iti descrie ceva intamplari ezoterice, tinzi sa dai din cap cu scepticism si sa iti spui in sine: a avut vedenii saracul ! Uite unde duce stresul . Lucrurile se schimba radical atunci cand mai multi oameni iti insira aceiasi poveste neverosimila. Inca odata, faptele par de neinchipuit cand esti parte din lumea supertehnologizata de astazi cu iphone si televizoare 4k. Zona Peninsulara este plina de cladiri istorice , parte din ele cu entitati in dotare. Recunosc ca am ascultat cateva povesti a unor oameni ce au locuit in cladiri vechi de peste 100 de ani, istorii condimentate si cu o fantoma sau ceva intamplari ciudate. Reticent de obicei , nu am crezut in totalitate avand in vedere ca de obicei era o singura persoana care ,,beneficia” de aparitia stafiilor. Acum insa, e altceva. O cladire construita la final de secol 19. Renovata in totalitate si consolidate acum cativa ani. Dupa trecerea echipelor de muncitori ce au ciocanit peretii pana la caramida, au schimbat ferestrele si usile cu tamplarie moderna ,au montat aparatura ultramoderna , nimic nu mai da senzatia de imobil de la 1800. Cu atat mai putin de fantome. Se pare insa ca mobilierul modern si retelele WiFi nu a impiedicat entitatea ce salasluieste acolo, sa isi pastreze zona . Toti angajatii , de la paznici, personalul de curatenie si functionarii , sunt stresati de fenomenele paranormale ce au loc in cladire. Siluete fantomatice care apar si dispar in incaperi, mobila ce are prostul obicei de a se misca singura, zgomotul unor pasi ce apasa cu scartait podeaua (gresie fiind pe jos), asta in timp ce slujbasii stau pe scaun si nimeni merge prin camera, ferestre care se deschid si se inchid singure. Sus e cel mai rau. Nu de putine ori, cei trimisi sa aduca ceva din pod , au renuntat la obiectul respectiv si au coborat rapid inapoi intre colegii care ii dadeau sentimentul de siguranta, dupa ce in fata lui, o fereastra se deschide si se inchide singura sau o cutie merge cu de la sine putere taras pe podea. Plus atmosfera apasatoare ce iti preseaza trupul si mintea. Prin cea mai dura experienta a trecut o tanara angajata . A vrut sa intre in chicineta si a observat un abur ce plutea in mijlocul camerei. Nebagand in seama asta, a vrut sa treaca exact prin el. Moment in care sa lovit ca de un zid. Experienta a fost terifianta fiind pe punctual de a lesina de spaima. Stiu. La aceste randuri, se zambeste cu indulgenta, asta pentru ca nu noi am fost partasi, deci clar nu exista. Dar ce te faci cu oameni care au venit, au lucrat si apoi si-au cerut rapid transferul datorita atmosferii apasatoare combinata cu miscarile poltregeiste. Paznicii se rezuma la parter si la camera din fata.

Nu iti urca sub nici o forma noaptea prin cladire. Cand atatia oameni au parte de aceleasi intamplari, ceva este in neregula. Mai ales ca nimeni nu vrea sa para nebun in cadrul unei institutii care te si evalueaza din cand in cand pentru a vedea daca corespunzi . Istoria cladirii e la fel de alba ca o fantoma. Am discutat cu specialisti in istoria orasului , cladirea nu are istoric dupa ei. Nu exista nimic official nici despre cel care si-a cheltuit banii pentru a ridica o cladire la o straduta de Catedrala. Din vorbe si barfe , indiciul care ar face nitel lumina in acest caz ar fi perioada in care imobilul a gazduit se pare un orfelinat. Cativa copilasi au suferit mult acolo si ceva sa intamplat de unele suflete bantuie si scoate peri albi angajatilor. Nu dam nume si nici adrese fixe. Doar capatul strazii Nicolae Titulescu dinspre Muzeul Ion Jalea.

Marius Stirbu

  • facebook
  • googleplus
  • twitter
  • linkedin
  • linkedin
Anterior «
Urmator »

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Acest site foloseşte cookies! Continuarea navigării implică acceptarea lor. mai multe informatii

Utilizam fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată pewww.constantareala.ro. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR"). Prin continuarea navigării pe www.constantareala.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie.

Close