Blocuri în stânga, bulevard în dreapta, Sabroso peste drum, si un palc de copaci ,,apărați de un gard” . O casă veche cu fântână la fel de bătrână, roata de fontă, lanț de fier si găleată de tablă, si multă iarbă verde. Peisaj idilic în mijlocul Constantei. Poarta spune insa tot. Steaua lui David în sase colțuri si două inițiale de tablă – C si J – Cimitirul iudaic. Intrand, te aștepți la solemnitatea si răceala monumentelor din mozaic sau marmură, obișnuită cimitirelor creștine, cu morminte identice, alei trasate cu rigla si cu multă lume într-un du-te-vino continuu. Aici la Constanța, cimitirul evreiesc te îndeamnă la plimbare, la visare, la meditatie.
Monumentele funerare, răzlețe , tupilate printre copaci, sunt adevarate piese de muzeu în aer liber. Ultima persoană a fost îngropată în 2020. Prima? Nimeni nu mai știe. Lespezi a caror scris în ebraică s-a șters de mult. Mușchii si lichenii au acoperit literele vechi, iar cât ai incerca, nu reușești să mai descifrezi vreun an sau nume.
Majoritatea sunt de la început de secol XX. Mulți, foarte mulți, născuți pe la 1800 si ceva. Unele morminte, păstrează încă, în ciuda timpului, poza ștearsă a celui ce se odihnește. Tineri și bătrâni.
Moartea nu iartă pe nimeni. Monumentele foarte vechi – au inscripții doar în ebraică, si doar cele de după al doilea război mondial conțin epitafuri si în românește. Bogați și săraci, de-a valma.
Monumentul funerar de marmură neagră a primului președinte al Comunității Evreiești din Constanța, Sapira Pincus, e înconjurat de morminte simple de piatră. (Pincus Șapira, cel care a ocupat si funcția de vicepreședinte a Camerei de Comerț între anii 1920-1923, a fost conform tipariturilor din perioada respectiva ,,Negustor de frunte, modern în accepţia cea mai înaltă a cuvântului, proprietarul celui mai mare magazin de bijuterii, ceasornicării şi obiecte de artă din Constanţa. Încă de pe vremea regelui Carol I- i s’a acordat titlul de furnizor al Curţii Regale”. Disparut de atata amar de ani, are la capatai o piatra funerara – ca noua. Aici vedem, diferența dintre cimitirul evreiesc și cele catolice sau ortodoxe. Foarte multe morminte din marmură, sau din piatră, perfect conservate.
Ai putea jura că slujba de înmormântare a fost ținută ieri. Dar pe placă scrie de ex – decedat în 1934. Rude îndepărtate, ( multi din cei stabiliți în Israel) nu au uitat de cei trecuți în lumea umbrelor – iar asta se vede. Greu poți găsi în cimitirele noastre vreun mormânt de prin anii ’30 care să fie întreținut. La ei, la evrei, se poate. Familia Friedman își are cavoul exact la intrare.
Fostul rabin isi doarme somnul de veci alaturi de sotie. Traieste fiul – Dr. Carol Friedman. Cunoscutul medic primar psihiatru , doctor in stiinte medicale, domnul Carol isi are locul de veci amenajat deja langa parinti. Pentru cand va veni vremea.
Ca si in celelalte cazuri, alături odihnesc necunoscuți sărmani, a caror lespede simplă, nu mai conține nici o inscripție. Locul întreg pare însă un parc, un parc al aducerilor aminte.
Morminte răzlețe ce par sculpturi în piatră, copaci, multi copaci. La poartă găsim o fântână.
Construită ( anul e trecut in piatra) in 1926. Din păcate, viitorul, daca putem sa ne referim asa la un cimitir, e destul de funebru. Comunitatea evreiască aproape a dispărut. Așa cum am menționat mai sus, ultimul evreu a fost înmormântat în 2020. De atunci nu au mai existat slujbe funerare. Cei foarte putini ramasi, au avut grija sa isi construiasca din timp cripta.
Familia Bacalu este reunita in eternitate, iar singurul care mai poarta numele – inginerul Dan Bacalu, si-a inscriptionat deja mormantul in asteptarea clipei despartirii de cele lumesti. În timp, si urmașii, urmașilor din Israel, vor fi înghițiti de marele neant, iar cimitirul evreiesc va deveni un parc al aducerilor aminte. Se va declara oficial cimitir inchis si poate deveni un punct de atractie turistica. Pare ciudat, dar in occident, exista tururi speciale in care turistii pot vizita monumentele funerare. Chiar si la noi, Patriarhia Romana, a promovat „Anul comemorativ al celor adormiţi în Domnul; valoarea liturgică şi culturală a cimitirelor”. Revenind insa la cultul mozaic, in tara mai exista 29 de cimitire evreiesti. Cel mai vechi ar fi cel din Iasi.
Cimitirul evreiesc Ciurchi Tătărași din Iași, cel mai vechi cimitir evreiesc (din secolul al XV-lea), a fost distrus in proportie de 90% în timpul regimului Antonescu în 1943-1944, o mică parte din oseminte fiind transferate în Cimitirul evreiesc „nou” din cartierul Păcurari. Cimitirul evreiesc „nou” din Iași, din cartierul Păcurari, este în uz din secolul al XIX-lea (anul 1881). Cimitirul conține circa 150.000 de morminte. În prezent, acesta este cel mai mare cimitir evreiesc din România.
M.S.
