Cladirea fostei fabrici de bere a fratilor Grube, rezista eroic la cativa pasi de traficul infernal de pe bulevardul 1 Mai. Putina lume stie povestea cladirii cu aspect de casuta din povesti. La sfarsitul secolului 19, industria facea primii pasi timizi la mal de mare.
Constanta era o comuna mai rasarita si primele case cu etaj, construite temeinic din caramida si beton , incepeau sa apara in zona Peninsulara. Privita mai mult ca o zona de agrement(datorita plajei intinse), partea cuprinsa intre Gara actuala si Far, nu avea decat trei cladiri mai rasarite printre casutele de chirpici si gradinile cu legume. In 1889, Plaja de la Vii, era amplasată la baza malului abrupt al Văii Portului, undeva în dreptul zonei cunoscute azi ca Abator (n.r. Poarta 5 Port Constanţa). I s-a spus aşa, întrucât era situată într-o zonă verde de la marginea urbei, unde se aflau numeroase grădini şi plantaţii de viţă de vie.
Primăria Constanţa a construit apoi o cale ferată care făcea legătura între oraş şi Plajă, traseul fiind făcut de un “tren de plăcere, cu viteză de promenadă”. De o parte si de alta, au fost saditi salcami, iar in scurta vreme a aparut o adevarata padure in buza marii (din pacate, la doar cativa ani, toti copacii au fost pur si simplu, taiati si pusi pe foc de locuitorii din zona). Din imaginile vremii se poate vedea insa padurea de salcami strabatuta de calea ferata. În această zonă erau doar câteva clădiri: Fabrica de Bere Gruber, Casa Beiului şi plăcintăria căpitanului Creangă (fiul lui Ion Creangă).
Conform documentelor, in 1889, Gruber infiinteaza o fabrica de bere la baile de la Vii”, cu un capital de 13.000 lei aur, 37 H.P putere in instalatii si cu 10 lucrători inscrisi in listele societatii. Trenul avand halta exact la doi pasi de fabrica de bere, fratii Gruber au mizat pe setea turistilor si au deschis si o Gradina de Vara. Atat localul cat si fabrica au mers foarte bine pana la al doilea razboi mondial si doar schimbarea de regim a inchis ambele locatii.
Dupa mai bine de un secol, cladirea Gruber este inca in picioare si arata foarte bine. Daca regimul comunist a pus la pamant in anii ’70, inclusiv monumentul istoric, casa Beiului, cladirea Gruber a avut noroc. Pana de curand, imobilul era sediul societatii Kalteco, firma ce tocmai a fuzionat cu SC IMSAT Bucuresti. La inceputul secolului 20, municipiul Constanţa avea o suprafaţă de 6.206 hectare fiind împărţit în nouă cartiere; Anadalchioi, Mahalaua, Koiciu, Elena, Movilă, I.C.Brătianu, Palas, Medeea, Viile Noi, Kilometrul 5 şi Parcul Năsturel. Oraşul Constanţa avea aproximativ 60.000 de locuitori si număra 14 grădiniţe şi 26 de şcoli primare şi licee, precum şi un număr de 18 biserici de diferite culte.
