Suntem specialisti in multe domenii, dar la distrus monumente suntem maestrii. Doar la noi este posibil sa treci astazi pe strada si sa admiri o cladire cu o arhitectura clasica inca stapana pe fundatia si peretii ei, iar peste o saptamana, imobilul sa arate de parca o suta de ani de vitregii s-au napustit peste casa.
Exemple sunt nenumarate, dar cazul de pe strada Sarmisegetuza nr. 40 este elocvent. Prin 2008, cladirea era plina de copii de la gradinita care fiinta in interior, iar in 2012 imobilul parea bombardat si parasit de cel putin un deceniu. Retrocedata in 2007 catre Comunitatea Evreiasca din Romania, cladirea a intrat in o asa zisa conservare, inclusiv prin inchiderea portilor gradinitei care fiinta in interior. Foarte rapid, spiritul mercantil al comunitatii evreiesti si-a spus cuvantul , iar pe 31 decembrie 2009, imobilul a fost scos la vânzare. Cladirea nefiind trecuta inca pe lista monumentelor istorice, sarcina punerii ei la pamant a demarat rapid pentru a se scapa de o posibila clasare a imobilului. Asa ca, in doar cateva luni, au disparut atat gardul, cat si ușile, ferestrele, parchetul, inclusiv acoperisul. Peretii exteriori si superbele fatade au ramas in picioare ignorand ploaia, vantul si loviturile de baros.
Imaginile spun totul. Prin 2010, frapati de halul in care ajunsese cladirea si scarbiti de nepasarea autoritatilor, locuitorii din zona sesizeaza Direcția Județena de Cultură din Constanța. Angajatii directiei încep procesul de clasare a clădirii, trecând imobilul în regim de un an de protecție, perioadă în care clădirea nu mai poate fi desființată sau dărâmată. Si ca sa vezi surpriza, apare si un cumparator al ruinei. Pe data de 5 noiembrie 2014, Direcția Județeană de Cultură din Constanța primește solicitarea de exercitare a dreptului de preempțiune în ceea ce privește imobilul, iar foarte rapid, pe data de 22 decembrie 2014 se semnează contractul de vânzare-cumpărare dintre reprezentantii comunitatii evreiesti si soții Greta-Elena și Iustin-Fabian Roman . Normal ca tot la fel de repede, sotii Roman solicita aviz de construire a unui imobil P+4 pe terenul fostei Grădinițe nr. 1. Intre timp, procesul de clasare a incetinit pana la sucombare de te apuca rasul, auzi, din cauza lipsei fondurilor necesare. Adica, Ministerul Culturii prin reprezentantii din teritoriu nu a avut bani pentru a angaja un expert a cărui analiză ar fi putut duce la salvarea imobilului. Noul proprietar, Iustin Roman, fost printre altele si in grupa mare in anii 80 la Gradinita 1, ca sa vezi coincidenta naibii, incearca sa salveze macar cele doua fatade principale. Blocul de patru etaje strecurandu-se sfios intre cele doua porticuri baroce. Dar pana acolo, Iustin a avut si doi concurenti pe masura, Nicolae Terzi si Octavian Caraivan, cunoscuti in mediul hraparet al imobiliarelor. Daca primul e confundat deseori cu Terasa Colonadelor, Caraivan a beneficiat de mierea retrocedarilor in perioada de glorie a echipei Mazare. Printre altele, are si o ditamai cladirea lipita de fosta Gradinita 1, asa ca proiectul imobiliar ar fi fost un frate geaman al blocului deja construit. Ambii afaceristi au curtat terenul de pe Sarmisegetuza nr. 40, fara succes, castigator fiind in final Iustin Roman. Cel mai perseverent si agresiv in actiunea de achizitionare a terenului a fost insa Terzi. Ca apoi strugurii au fost acri si cladirea a ajuns la Iustin, e alta poveste. In fine, noul proprietar declara la momentul achizitiei, respectiv 2014: ”Clădirea este la nivel de ruină. Doresc insa să păstrez fațadele. Nu mai există decât două fațade în picioare. Pentru aceste fațade am și cumpărat terenul. Pentru a le reabilita și, bineînțeles, pentru a construi în spate un imobil. Vreau să fac un imobil P+4, un imobil de locuințe colective”. Acum sa fim rautaciosi, lucrurile stau nitel altfel si atunci in 2014 si acum in 2017. Adica nici atunci si nici acum, cladirea nu se rezuma la doua fatade cum declara Iustin. Nu mai are acoperis si nici ferestre, dar cladirea in sine e in picioare si nici nu are de gand sa cedeze prea curand la cat de grosi sunt peretii. Cei de la Cultura sustineau si ei cu un an in urma: “Are P.U.Z.-ul aprobat, este avizat şi de noi urmeaza să se facă proiectul pentru autorizaţia de construire cu un specialist de la minister. Acesta va sti sa indeplineasca conditiile de protejare a patrimoniului, cât si să respecte interesul privat al investitorului”.
Slabe sanse insa. Dupa atatia ani, stadiul clasarii clădirii monument istoric este la nivelul trimitere la Ministerul Culturii si in perioada de completare. De ce atata lentoare nimeni nu intelege. Cei de la Cultura Constanta au uitat sa mai depuna niste acte, s-au reluat niste pasi si tot asa. Unii spun ca sunt blestemele lui Terzi si a lui Caraivan sau macar niste sforarii mici la nivel de birou local pentru a se intarzia si mai mult luarea unei decizii ferme vizavi de cladirea ce in mod miraculos sta foarte teapana in picioare cu toti peretii si fatadele ei. Bravo ei si rusine celor care incearca sa isi adauge mai mult la averea si asa destul de indestulatoare!
Marius Stirbu
