Demisia lui Mazare urmata de fuga in Magadascar a adus ceva liniste in randul patronilor de cluburi si cafenele. Fostul edil ajunsese sa fie urat la fel mult ca si echipele de la Fisc venite pentru ceva marfa neinregistrata si produse vandute fara bon. Ba , in ultimul an, preferau sa fie anuntati de angajati ca iar a venit Fisc-ul, decat sa auda ca urmeaza sa fie vizitati de Mazare. Ca era vorba de un club sau o cafenea din centrul orasului, fostul primar avea aceiasi meteahna. Isi trimitea un emisar inainte sa rezerve cateva mese, apoi sosea cu un intreg alai.
Asta implica intotdeauna o intreaga logistica. La masa principala statea Mazare cu vreun afacerist sau dupa caz cu o tanara , doua si cu unul din frati. Se vorbea doar in soapta, cu mana la gura si telefoanele lasate la distanta. O distanta de cativa metri despartea pe Mazare de orice alta masa. Pentru asta se schimba configuratia salii si mobilierul era mutat. Ceilalti din alai, precum si garzile de corp ocupau mesele apropiate. Alaiul oficial nu era format din mai putin de zece persoane incluzand body-guarzi. Si se consuma, la greu. Mancare, alcool, bauturi energizante. Toti din ,, delegatie’’ comandau fara a avea un prag la care sa se opreasca sau o ora la care sa plece (vorbind de programul barului). In genere, daca era vorba de o cafenea de fite din centru, activitatea cu restul clientilor era blocata in ziua respectiva. Consumatia era intotdeauna la nivelul sumei de 5000 lei, mai mult sau mai putin.
Dar cam pe acolo. Aici e spilul insa. Absolut niciodata nu se achita nota de consumatie. Daca il vedeai ca intra, injurai, trageai aer in piept si deja faceai calculul pierderilor din ziua aceea. Punand la socoteala ca alti clienti nu mai primeai in ziua cu pricina, gaura in buget era imensa. Patronul mergea aproape mereu sa ii aduca omagiile lui Mazare, dar era primit cu raceala si flit. Mai mult decat atat, unul din afaceristii a carui cafenea era calcata in mod regulat de fostul edil, a batut si el odata la usa biroului lui Mazare de la primarie.Chiar daca i-a spus cine este, solicitarea lui pentru o autorizare din partea administratiei locale nu a fost rezolvata. Asta nu l-a impiedicat pe Mazare sa mearga din nou cu tupeu sa consume in cafeneaua respectivului. Vorbim aici de un fost intreprinzator si de o fosta locatie a cafenelei Domino de pe Mircea. Daca aveai ghinionul de a fi onorat cu vizita lui Mazare de doua sau trei ori pe luna, cel putin, profitul era pe zero.
Nimeni nu a avut curaj de a insista si de a cere achitarea notei de plata. De ce? Pentru ca toti au stat cu frica ca isi vor pierde afacerea daca se supara Mazare pe ei. Asa ca au inghitit in sec si au asteptat ziua in care Radu Mazare va deveni un cetatean obisnuit. Rugile le-au fost ascultate, iar fostul edil face consumatie in bar beach-urile din Madagascar. Cu plata la zi insa. Fostul primar al Constantei a parasit tara in decembrie anul trecut. Profitand de permisivitatea autoritatilor, Mazare a plecat in Madagascar unde a cerut si obtinut pe cel putin un an, azil politic. Fericit, bronzat, Mazare primeste vizitele rudelor si a prietenilor in regatul lui format din cateva bungalowuri. De unde trimite si poze autoritatilor din Romania, asigurand pe toata lumea ca este fericit alaturi de bastinasi si prea curand nu va veni acasa. Terenul pe care fostul edil a construit sase bungalow-uri şi un restaurant are o suprafaţă de 1,8 hectare şi a fost concesionat pe o perioadă de 99 de ani. Situat pe malul mării, intr-un golf in nordul Madagascarului, un loc în care bate vântul nouă luni pe an, terenul, precum si constructiile l-au costat pe Mazare 300.000 de euro. Locul batut de vant a fost ales special pentru practicantii de sporturi nautice iubitori de valuri si curenti. Despre actualul primar, patronii de cafenea au numai cuvinte de lauda. De cate ori se mai opreste la vreo cafenea de pe langa Sala Sporturilor, Decebal baga mana in buzunar si achita consumatia. Asta daca nu apare zambind patronul cu acele dulci cuvinte : e din partea casei !
