Doua cladiri, doua lumi. Braila ne-a dat o lectie de administratie publica. Constanta e repetenta si nu sunt semne ca va absolvi prea curand examenul de trecere intr-o lume civilizata.
Cu ce ne ,,laudam” noi – Constanta. Imobilul situat în str. Nicolae Titulescu nr.13 aparţine domeniului privat al municipiului Constanţa conform HCLM nr. 296/24.07.2011 şi se află în prezent în administrarea Regiei Autonome Exploatarea Domeniului Public şi Privat Constanţa (RAEDPP).
O ,,bomba cu ceas “ pentru toti care trec prin zona sau pentru riverani. Cladirea se desface in bucati, zi si noapte, bucati de beton, indeajuns de mari pentru a ucide, se lovesc de asfalt. Nu exista in oras, un imobil care sa prezinte un asemenea pericol. Iar pentru ca ne-a ferit Dumnezeu de o tragedie, autoritatile nu par a fi impresionate de starea cladirii.
Interiorul – pare a fi supravietuit unui tir cu tunuri. Totul iti da impresia unei cladiri aflate in Afganistan, dupa ce au trecut trupele americane la vanatoare de insurgenti.
Gunoaiele te readuc in realitatea constanteana. In timpul noptii, cladirea este adapost pentru oamenii strazii. Iar asta se vede.
De peste 20 ani, orice intentie a primariei de reabilitare a imobilului se impotmoleste imediat. Fosta si actuala conducere a administratiei publice merg pe acelasi calapod – avem in vedere, vom renova in viitor.
Clădirea în stil art nouveau era la origine o clădire de birouri, a cărei piatră de temelie a fost pusă în 1922. În perioada interbelică, imobilul de pe Nicolae Titulescu era sediul Companiei M. Embiricos & Co, firma prin intermediul careia se realizau voiaje directe Constanţa – New York cu ajutorul a trei ambarcaţiuni – Megali Hellas, King Alexander și Themistocles. Compania maritimă care făcea legătura cu lumea nouă aparţinea familiei Embiricos, originară din Andros. Dupa ce a parasit Grecia, familia Embiricos s-a stabilit la Braila. Aici ajungem la diferenta dintre administratia celor doua orase – Constanta si Braila. Orasul de pe malul Dunarii are si el o casa Embiricos.
Ridicata in 1912 de catre arhitectul Lazar I. Predinger, cladirea a fost destinata ca sediu al agentiei de vapoare M. Embiricos & Co. si locuinta a armatorului Menelaos Embiricos. Criza din anii ’20 a obligat armatorul sa isi vanda casa.
Astfel, dupa 1930 destinatia cladririi a fost pe rand: sediul Societatii Meseriasilor braileni “Mihail Eminescu”, Dispensarul Casei Asigurarilor Sociale, apoi a adapostit un spital si o policlinica. Din 1987 s-a numit Casa Colectiilor de Arta iar din 2001 a fost infiintat Centrul Cultural „Nicăpetre” .
In toti acesti ani, administratia orasului Braila a avut grija de doua lucruri, cladirea sa nu fie modificata si sa nu se piarda niciuna din componentele ei valoroase. Restaurata cu mare grija, cladirea Embiricos este astazi – o bijuterie arhitectonică. Doua case – doua primarii. Diferenta majora.
M.S
