,,Actorii” din articolul ,,Usile vechi ale orasului” – au fost dificil de gasit. Dar, poate, frumusetea si mai ales trainicia lor, au salvat o parte din usile centenare, acestea fiind lasate sa isi spuna povestea mai departe. Nu acelasi lucru il putem spune si despre ferestre. Nebunia izolarii cu ajutorul termopanului a ucis toate ferestrele vechi. Solutia reconditionarii ramei si folosirea – doar a geamului din sticla moderna, nu a prins la constanteni. In strainatate insa, ferestrele sunt intotdeauna salvate.
La Constanta au cam disparut. Astfel, am descoperit vile construite la sfarsit de secol 19 – cladiri renovate foarte bine, cu stucatura si acoperisul, toate ca la 1890, dar care, oroare arhitecturala – proprietarul a preferat sa monteze ferestre cu rama alba de termopan. Fara sa realizeze ca orice reconditionare a ramelor originale din lemn ( care au rezistat cu brio o suta de ani), cu garnituri din cauciuc si geam dublu din sticla speciala, ii aduce nu doar un plus de frumusete casei ci si o izolare mai eficienta chiar si decat plasticul ordinar din care este realizat termopanul. Am avut neplacuta surpriza de a regasi monumente de arhitectura mutilate cu termopan alb si in acelasi timp, vile vechi in ruina ce se incapataneza sa isi pastreze ferestrele de lemn aproape intacte dupa mai bine de o suta de ani.
O lectie data modernitatii. Plasticul ordinar montat ca si fereastra, se deformeaza, se ,,usuca” devenind casant, sub actiunea soarelui, dupa 10 – 20 ani. Lemnaraia tratata la inceput de secol cu ulei de in si vopsea normala, ne da lectii de supravietuire, chiar si cu vopseaua scorojita. Frumusetea si forma vechilor ferestre poate sta loc de cinste, in orice manual de design modern.
Lucru ce nu putem sa il afirmam despre termopanele omniprezente – ca vorbim de blocuri sau vile. Cu o exceptie, doua, toate ferestrele vechi le-am gasit in cladiri abandonate. Chiar si asa, lasate in voia soartei, fara o vopsea noua, fara geamuri cateodata, cercevelele se incapataneaza sa supravietuiasca, dandu-ne o lectie depre frumusete si durabilitate.
Multe din ele ne aduc aminte de copilarie. Cercevele din lemn vopsit si cu geamurile fixate cu chit. Si cate o jucarie sau o vaza cu flori in geam. Casele parasite parca plang prin ochii ferestrelor sparte, fara a obtine insa nici un fel de empatie din partea trecatorilor mult prea grabiti.
M.S.
