Eugen Barbu obisnuia sa imparta oamenii in doua categorii. In viziunea lui, era foarte simplu, pe de o parte oamenii care iubesc animalele si cei carora nu le pasa de soarta necuvantatoarelor. Scriitorul isi tria si prietenii dupa criteriul de mai sus. Intotdeauna, cel care ii calca pragul casei, sau cel care se aseza alaturi de el la cafenea, era intrebat mai pe ocolite sau mai pe sleau – iubesti cainii ?
Eugen Barbu avea o predilectie pentru caini. Daca raspunsul dovedea ca se afla in compania unui iubitor de animale, persoana era acceptata si primea cinstea de a fi prietenul scriitorului.
Orice vorba urata despre catei, il expulza pentru totdeauna in zona delimitata clar ; dusman al cateilor – OM RAU. Ireconciliabil, Barbu ii considera ca fiind haini la suflet. Iar subiectul era inchis. Chiar daca era vorba de o ruda sau de vreun superior ierarhic.
(poza 7,8 si 9)
Nu stiu ce s-ar intampla daca am aplica si noi regula lui Barbu. Sigur, multi dintre noi am ramane fara anturaj. Imaginile din articol sunt surprinse pe strazile Constantei.
M.S
