Noroc cu germanii, altfel, piata Ovidiu avea astazi alt nume. Primul razboi mondial ne-a aratat o latura urata a vecinilor nostri bulgari. În august, România intră în război de partea Antantei ( cu o armata slab echipata ). La 1 septembrie – 1916 , Bulgaria a declarat război României. Armata bulgară a intrat în Dobrogea și i-a învins pe români care erau sprijiniți de trupe ruse. La sfârșitul anului, datorită ordinelor primite din partea feldmareșalului August von Mackensen două divizii bulgare au forțat Dunărea și, împreună cu aliații săi ajung la București. Prin urmare toate Dobrogea ajunge sub ocupație bulgară. Pana la urma, după semnarea tratatului de pace de la Neuilly (noiembrie 1919), Bulgaria a pierdut posesiunile de la Marea Egee în favoarea Greciei, aproape toată Macedonia în favoarea Iugoslaviei și a cedat toată Dobrogea României. Asa suna istoria oficial. Scurta dominatie bulgara a scos la iveala insa si partea ,,salbatica” a vecinilor.
Constanta a suferit mult in lunile de ocupatie. Jafurile ,,oficiale” prin ordinele de rechizitionare si micile jafuri comise de soldatii bulgari au avut loc pana cand feldmareșalul August von Mackensen a pus ,, piciorul in prag” si a stopat avantul bulgarilor. Mackensen a intervenit in momentul in care soldatii bulgari au tras cu lanturile si cu ajutorul unei masini, statuia lui Ovidiu. Au reusit sa o darame de pe soclu si se pregateau sa o incarce in camion cu destinatia Bulgaria. Nu dragostea de cultura a dus la acest gest, nu aveau de gand sa expuna pe Ovidiu la Varna sau Sofia, bulgarii doreau sa topeasca pur si simplu statuia pentru a obtine bronzul brut. Armata germana a intervenit, a blocat furtul si tot nemtii l-au repus pe Ovidiu inapoi pe soclu.
Ovidiu a ajuns simbolul orasului Constanta datorita unui singur om – Remus Opreanu. Prefectul Opreanu a înfiinţat „Comitetul pro Ovidius”, în scopul strângerii de fonduri, din contribuţii publice, pentru ridicarea, la Constanţa, a statuii lui Ovidius. Opreanu. L-a ales pe Ettore Ferrari, sculptor italian care îşi câştigase notorietatea internaţională prin statui precum Abraham Lincoln la Washington. Pentru finantarea lucrarii s-a organizat o tombolă care a adus 1.840 lei. Primăria Constanţa a dat si ea 2.000 lei, iar pană în septembrie 1884, când sculptura a fost adusă la Cernavodă, se colectaseră 15.625 lire, la care s-au adăugat 6.000 lire din bugetul Ministerului Instrucţiunii Publice. Pana la urma a fost achitata suma datorata sculptorului. Din Italia a sosit apoi o echipă de pietrari pentru realizarea piedestalului. Pe soclu aceştia au încastrat celebrul epitaf în limba latină. Marul discordiei a fost insa locatia. Remus Opreanu il dorea pentru Piaţa Independenţei, cum s-a numit la început Piaţa Ovidiu, iar Mihail Kogălniceanu, îl vedea pe Ovidiu aşezat la malul mării undeva langa Farul Genovez. Opreanu şi-a impus pana la urma punctul de vedere iar Ovidius a fost aşezat în piaţa Independenţei, cu faţa spre bulevardul Tomis ( pozitia de azi este cu fata spre mare). De atunci au existat doua reabilitari. În 1940, Primăria Constanţa, prin Serviciul administrativ, a făcut o nouă intervenţie la statuie, ce a constat din şlefuirea şi săparea literelor inscripţiei de pe soclu si in anul 2014, atunci cand în cadrul proiectului european de reabilitare a Pieţei Ovidiu, accesat de Primăria Constanţa, s-au efectuat lucrări de toaletare şi reabilitare a monumentului.
M.S
