Daca muzica a fost pasiunea si destinul ei, marea i-a adus linistea necesara in viata. Iubea marea si clipele petrecute in singuratate pe plaja pustie. Maria Tănase, talentata noastră solistă de muzică populară, isi facuse un obicei din a-si petrece verile la tarm de mare. Cand ajungea la Constanta, se caza intotdeauna in casa unor prieteni apropiati. Cladirea, situata pe strada Mihail Kogalniceanu, exista si acum, fiind renovata recent. Pana la plaja era putin de mers (casa este la 50 metri distanta de scarile aflate in fata la Scapino).
Supranumită „Pasărea Măiastră a muzicii româneşti”, Maria Tănase a reprezentat un fenomen unic în muzica românească, fiind însă considerată şi prima divă din ţara noastră, mai ales prin prisma comportamentului libertin si prin obiceiul de a tranti mereu in fata adevarul, indiferent de interlocutor si de statutul acestuia. A fost un personaj cu adevarat incomod pentru autoritatile comuniste. Maria Tănase s-a născut la 25 septembrie 1913, în mahalaua Cărămidarilor din București, fiind al treilea copil al florarului Ion Coandă Tănase, originar din satul oltenesc Mierea Birnicii şi al Anei Munteanu, originară din comuna Cârța, județul Sibiu. In anul 1921, Maria Tănase îşi face debutul pe o scenă, la Căminul Cultural „Cărămidarii de Jos” din Calea Piscului, la serbarea de sfârșit de an a Școlii primare nr. 11, Tăbăcari. La vârsta de 15 ani, s-a înscris la concursul Miss România, unde nu a avut succes, picând proba costumelor de baie
În anul 1930 se angajează casieriţă la un birt, unde obişnuia să şi cânte, fiindu-i descoperit talentul de către publicistul şi regizorul de teatru Sandu Eliad, primul ei protector şi cel care avea să o introducă în lumea literar-artistică a oraşului. Maria Tănase a avut de-a lungul existenţei, iubiri neconventionale , începând cu dragostea din adolescenţă pentru medicul cu care a rămas însărcinată, relaţia cu sculptorul Constantin Brâncuşi, dragostea pentru un spion francez (Maurice Negre), pentru care şi-a vândut averea ca să-l scape de închisoare şi căsătoria cu Clery Sachelarie, un moşier cu origini greceşti.
Interpreta avea 37 de ani cand a decis sa se marite cu Sachelarie. Acesta a fost prezent în viaţa Mariei iniţial ca simplu prieten. Moşierul grec era căsătorit şi avea un copil pe vremea când făcea parte, ca amic, din anturajul interpretei. Mai mare cu 13 ani decât Maria, i-a devenit prieten si apoi iubit. El a divorţat şi, în final, s-a căsătorit cu Maria Tănase pe 27 decembrie 1950. Maria a fost soţia lui Clery timp de 13 ani, până în ziua morţii. Revenind la inceputuri, in luna mai 1934, Maria se angajează la Teatrul „Cărăbuș”, condus de Constantin Tănase, şi este distribuită într-un grup vocal în spectacolul de revistă Cărăbuş-Expres, condus de N. Kirițescu, unde a debutat la 2 iunie, în acelaşi an. La Cărăbuş, maestrul Constantin Tănase îi alege drept nume de scenă Mary Atanasiu. În anul 1935, a urmat Conservatorul Regal de Muzică şi Artă Dramatică, avându-l ca profesor pe Ion Manole. În anul 1936 imprimă cântecele populare „Cine iubește și lasă” și „M-am jurat de mii de ori”, în acompaniamentul tarafului „Costică Vraciu” din Gorj, sub supravegherea etnomuzicologilor Constantin Brăiloiu și Harry Brauner, la Casa de discuri „Columbia. In februarie 1938, are loc debutul radiofonic al Mariei Tănase, în cadrul emisiunii „Ora satului”, fiind acompaniată de taraful condus de violonistul Ion Matache din Argeș.
Tot anul 1938 aduce una dintre cele mai fascinante poveşti de dragoste, trăite de Maria Tănase cu sculptorul Constantin Brâncuşi. El avea 62 de ani, iar ea 25. Întâlnirea celor doi a avut loc la Paris cu prilejul unei expoziții de artă populară organizată de Dimitrie Gusti. Acesta a invitat-o pe Maria Tănase să facă o vizită la atelierul sculptorului, clipa în care cei doi mari artişti români se cunosc şi se îndragostesc, unul de celălalt. În anul 1957, cand sculptorul a murit, Maria Tănase a dorit să deschida în memoria lui Brâncuşi o şcoală de muzică folclorică la Târgu Jiu, însă nimic nu s-a realizat. În anul 1959, Maria susținea ultimul ei turneu peste hotare, în Bulgaria. În primavara lui 1963, aflată în turneu cu “Taraful Gorjului” la Hunedoara, Mariei Tănase i se face rău pe scenă, iar după analize se descoperă că suferă de cancer pulmonar. Reia totuşi, turneul, timp de două săptămâni, apoi, epuizată, îşi anulează concertele, rugând-o pe Mia Braia, sora Ioanei Radu, să o inlocuiasca. Pe 2 mai ajunge la București, fiind internată de urgenţă. Pe patul de spital a chemat notarul şi i-a dictat testamentul, în care şi-a implorat nepoţii să nu fumeze niciodată (Maria a fumat de la 15 ani cate doua pachete pe zi) şi a solicitat să nu i se transforme înmormântarea într-un circ: „După moarte, corpul nescăldat, numai şters cu alcool să fie la dispoziţia medicilor dacă vor considera că este cazul să se folosească de el la autopsie. Una dintre cele două cămăşi albe de mătase pe care le am în dulap să fie puse pe sub rochia de pichet albă ce se găseşte la spital şi care se butonează în spate. Pe cap să-mi puna pichetul de colţar alb, iar în picioare ciorapi albi scurţi”. Revenind la Sachelarie, Maria si-a aratat dragostea nemasurata printr-o scrisoare de ramas bun.
De pe patul de moarte, bolnavă de cancer, artista si-a pus sufletul pe hartie într-o epistola ce a rămas în istorie drept una dintre cele mai tulburătoare declaraţii de dragoste „Îţi scriu acum, tătuţă, scrisoarea cea mai adevărată pe care am crezut vreodată că am s-o pot scrie. Te rog să mă ierţi de tot, dacă poţi, de tot ce ţi-am putut pricinui. Caută-mă, caută mângâierile mele. Ele n-au murit şi niciodată să nu le socoteşti moarte. Caută-mi ochii. Ei nu te-au minţit niciodată. Caută-mi sufletul. Căci, dezlipit de carne, nu te va uita niciodată. Prinde-mi din aer vorbele, căci nimeni nu le va recunoaşte. Culege-mi visele, pe care le-am croit lângă tine, şi împarte-le oamenilor, căci au fost curate şi rare. Te voi aştepta, tătuţă, oricât ţi-o place ţie să trăieşti. Voi găsi atâtea flori pe-acolo că nu ştiu dacă-mi va ajunge timpul, până vei veni, să ţi le cos, să fie cum am visat să-ţi fie viaţa. Eu am să plec, şi-ţi mulţumesc pentru viaţa noastră. Iar vouă, cele 49 de frunze verzi din primavară şi galbene în toamnă pe care mi-am plimbat anii, vă las câte o lacrimă de emoţie : Adio, frunză verde, frunză galbenă, tu mă saltă, tu mă leagană…”. La 22 iunie 1963, la ora 14:10, Maria Tănase trece la Domnul, la Spitalul Fundeni. Nu a dorit parastase ci doar o pernă cu petale de trandafir.
M.S
