Un subiect pe care doream să îl abordez de ceva vreme. Tratate cu multă neîncredere şi cu zâmbete gen ,,băiete ai vedenii’’, poveştile despre viaţa de dincolo de moarte,conţin câteodata şi ceva realitate iar ele trebuie luate în serios. Mai ales când întâmplările neobişnuite sunt trăite de oameni care nu se sperie cu una cu două şi care de obicei sunt circumspecţi cu astfel de evenimente. Ultima întâmplare povestită de un cadru medical m-a făcut să aştern pe hârtie trei astfel de cazuri reale. Nu o să dau nici nume şi nici unităţile unde au avut loc ciudăţeniile. Cine ştie însă, cunoaşte! Trei cazuri tratate obiectiv şi fără a căuta deloc senzaţionalul. Doamna D.G este cadru medical într-un centru paliativ din Constanţa. Înceia proape 20 de ani de muncă a avut ocazia de a vedea tot felul de lucruri ciudate ,dar ultima întâmplare i-a pus capac cum se spune. Înafara pacienţilor care parcă simt moartea ce le dă târcoale şi cu câteva minute se smulg din pat şi pur şi simplu fug,chiar dacă până atunci erau imobilizaţi la pat, iar după ce sunt aduşi înapoi în pat,mor în câteva secunde, alţi bolnavi stârnesc frisoane după ce părăsesc lumea asta. Într-o seară de vară, D.G. era întura de noapte cu o altăcolegă. În jurul orei 4 dimineaţa, ambele asistente s-au retras la o cafea în salonul special amenajat pentru relaxarea pe timp de zi a bolnavilor. La un moment dat, colega întârzie să îi răspundă la o întrebare şi D.G. îşi întoarce capul spre ea. Colega rămăsese cu ceaşca de cafea în aer şi se holba spre colţul salonului. Când şi D.G. aruncă o privire spre zona respectivă, îl vede pe,,domn’Profesor’’ cum traversa uşor încăperea şi cum dispare pur şi simplu prin perete. Domn’ Profesor tocmai ce murise cu o seară înainte şi trupul lui era depus la morgă. După ce fiecare s-a întrebat , “fată tu l-ai vazut ? Da, fata! era domn’ profesor!” Noaptea s-a sfârşit cu toate luminile aprinse şi cu televizoarele mergând pentru a disparea spaima din minte.
Cu un an în urmă, mai precis vara trecută, trei cunoştinţe şi-au propus să meargă până la Mangalia şi înapoi cu bicicletele. După ce festivalul pe care au dorit să îl vadă s-a încheiat, oamenii au plecat în noapte spre Constanţa. În jurul orei 3 dimineaţa, au ajuns la vestita curba a morţii situată la intrarea în 23 August. Au coborat de pe biciclete şi au început să urce dealul pe jos . La un moment dat, pe lângă greierii ce târâiau, s-a auzit un plânset. Pe partea dreaptă, în negura nopţii se vedea o mogâldeaţă albicioasă la câţiva metri de drum. Au sărit şi s-au apropiat uşor fiind ferm convinşi că li se pare şi de fapt poate e un câine ce scheaună. În fapt au descoperit o femeie ghemuită îmbrăcată în alb, cu părul lung lăsat peste faţă atârnând până la pământ şi care scâncea uşor. Până să întrebe ceva, cei trei au văzut cum femeia se ridică în picioare şi în acelaşi timp cum se voalatizează pur şi simplu în aerul nopţii. Părul li s-a ridicat instant pe cap şi au luat-o la fugă chiar dacă erau bărbaţi în toată firea. Nu au cronometrat, dar până la Constanţa au întrecut recordul la pedalat fărăpauză.
Instituţie medicală din Constanţa. Secţia respectivă situată la unul din etajele superioare , are şi un salon de reanimare. Conform asistentei medicale , C.J. , moartea este ceva obişnuit la locul de munca. Că este vorba de tineri sau de bătrâni, într-o secundă, din omul care îţi vorbeşte şi zâmbeşte, numai rămâne decât un corp inert. Îţi trebuie nervi de oţel să lucrezi într-un astfel de mediu şi tocmai de aceea , C.J.este foarte greu de impresionat. Aşa cum spunea : omul pur şi simplu închide ochii şimoare. Dar! O întâmplare i-a zdruncinat niţel convingerile. În urmă cu câteva săptămâni, acelaşi timp din noapte fatidic, orele 3 spre 4 dimineaţa, timp în care sufletele celor morţi parcă bântuie pământul. După două ore de la deces, pacientul este declarat oficial mort şi este transportat la morga instituţiei medicale. De obicei, mortul este dus de două dintre asistentele de garda . La morgă, pe timp de noapte se află de servici un angajat ce preia trupurile neînsufleţite. Numai că în noaptea respectivă, la ora 3, cand au ajuns cu mortul la uşa morgii, angajatul nu era acolo. Uşa încuiată. După ce au fumat o ţigară cu speranţa ca intre timp omul revine, asistentele au început să bată cu putere în uşa. Au bătut ele ce au bătut, linişte. La scurt timp însă, îndreptul ferestrei aflată la nivelul vizual, apare pe interior o figură de femeie ce încerca să le spună ceva. Fără să realizeze pe moment ciudăţenia fazei, asistentele se apropie de geam. În faţă, dincolo de fereastră, le apare o femeie brunetă cu părul ondulat şi pielea foarte albă şi care le spune mai mult mimând cuvintele şi cu degetul alb şi subţire mişcat anegare: NU E NIMENI AICI! Realizând grozăvia situaţiei, asistentele se retrag şi dau să fugă, moment în care, în spate apare foarte degajat, tipul de la morgă. Omul fusese la non-stop să îşi ia ţigări şi cola. Şocate, cele doua asistente îl întreaba cine e femeia închisă în morgă şi care le-a spus că nu este nimeni aici. Care femeie? Angajatul le-a deschis uşa şi le-a arătat că singurele persoane cu puls din încăpere sunt doar ei . Întradevar, în morgă nu era nimeni, exceptând cadavrele aflate în dulapurile frigorifice. Nu sunt poveşti, sunt fapte reale, trăite. O persoană care susţine că a văzut ceva ciudat poate fi acuzată că a avut halucinaţii. Când doi sau mai mulţi oameni văd însă aceiaşi fantasmă, dovezile sunt incontestabile.
Postat de Marius Stirbu
