Odiseea unui mormânt

Inițial am dorit un articol mai amplu si foarte intepator la adresa C.J.C. Pentru că ceva se miscă totuși, ne rezumam doar la o scurtă prezentare la zi. Asta cu speranța că se vor ține de promisiune cei din administrație. Puțină lume care trece prin zonă stie de existența mormântului pictat, sau cum i se spune oficial:  Mormântul Hypogeu. Toți stiu de Irish Pub dar puțini de monumentul istoric de secol 4  din curtea barului. Nici nu ai cum să îl vezi.  Există o pancartă parțial acoperită de gardul verde,  pancartă pe care poți citi în română si engleză de existența în acel loc a unui monument vechi de 2000 de ani. Degeaba te uiți, in zadar îți rupi gâtul, nu vezi decât persoane relaxate la un suc  pe terasa cafenelei si o vegetație luxuriantă din care se iteste un acoperis degradat. 

Impresia ar fi că e o baracă abandonată si vizitată noaptea de oamenii străzii. Clar nu ai avea curaj să treci pe înserat pe acolo pentru a vizita acel prezumtiv monument din tăblița informatoare. Dacă insisti să te iei după pancartă si să vizitezi mormântul pictat, ai parte de acelasi gust amar pe care il simți când ajungi în fața Cazinoului.  Abandon si delasare.  Avem o istorie veche de mii de ani, acoperită cu bucăți de placaj găurit si putrezit. O junglă ce a invadat un monument situat în buricul Constanței.  Construcția ce în fapt ar fi trebuit să protejeze mormântul, participă la distrugerea lui.  Placajul si lemnul gaurit si putrezit lasă loc ploii să se infiltreze si mucegaiului să îsi facă treaba murdară de a sterge ultimele urme de pictură. Toată lumea din administrație stie că acolo există un monument istoric protejat atât de lege cât si fizic de o construcție. Nu.  Boschetarii dorm si isi beau tăria la umbra copacilor si a barăcii ce încă rezistă deasupra mormântului.  În scurt timp nu o să mai avem decât o pancartă stearsă ce anunță existența unui  monument si un mormânt sters fără  pictura ce l-a făcut celebru si unic. Proiect de reabilitare  există, se asteaptă banii europeni pentru demararea lucrărilor, dacă o să mai avem ce reabilita. Imaginile vorbesc de la sine.                         

 

Postat de     Marius Stirbu