O cladire ce strajuieste piata Ovidiu din anul 1902. Doar ca pe atunci, locul era denumit piata Italiana (apoi Independentei si mult mai tarziu – Ovidiu). Casa Hrisicos este unul dintre cele mai vechi imobile care s-a păstrat din vechea configuraţie a zonei – din aceeasi perioada ar mai fi cladirea cu un etaj si balcon din fier – vizavi de cafeneaua Pizzico.
Gheorghe Hrisicos a carat ca si angajat, zeci de mii de sticle de vin intr-o pravalie din piata Italiana. Aici a prins gustul afacerilor cu spirtoase. Iar prin 1890 deja era mare negustor de bauturi alcoolice. Pe acea vreme, taxele cele mai mari erau pe alcool. Dar Hrisicos a gasit metode de a eluda legea. Vinul ajungea in pravalie mascat in tot felul de butoaie sau cufere cu marfuri alimentare. Un maxim 10% din bautura vanduta de Hrisicos era inregistrata legal, astfel taxa nu il ustura prea tare la buzunar, banii obtinuti fiind investiti in imobiliare. De altfel, acesta era cunoscut ca si un adevarat camatar, dobanzile imense percepute fiind ,,caramizile” de la baza cladirii Hrisicos.
Casatorit si cu o avere ,,respectabila”, Gheorghe Hrisicos a cumparat o maghernita din randul de case ce strajuia piateta Italiana si a inceput constructia cladirii ce ii poarta azi numele. Pe la mijlocul proiectului s-a împotmolit in devize si nu a mai reusit sa acopere costurile. Astfel, a apelat la banci. La sfarsitul anului 1902, Gheorghe Hrisicos a inaugurat cu mult fast noul hotel – restaurant.
Se pare ca a avut personal foarte competent la bucatarie, restaurantul fiind frecventat de personalități ca Ion Luca Caragiale, Barbu Ștefănescu Delavrancea, Alexandru Vlahuță și Take Ionescu. Dupa o scurta perioada de glorie, Hrisicos a avut parte de un adevarat dezastru. A intrat in incapacitate de plata, iar bancile si-au trimis executorii la Constanta. Degeaba insa. Hrisicos nu mai avea ,,o letcaie” in cont si nici un alt bun – decat hotelul. A ales sa fuga din tara si sa lase bancile sa isi imparta prada. La inceputul anilor ’20, hotelul devenise sediu al Băncii Populare Steagul Dobrogei. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, imobilul a gazduit comandamentul armatei germane, iar din 1944 pana prin ’47 au ,,locuit” acolo sefii militari sovietici. Comuniștii au naționalizat clădirea și au transformat-o la randul lor in comandament. După reparaţii capitale, în 1974, a îndeplinit funcţia de restaurant, cramă şi hotel sub denumirea „Pelican”. Imediat dupa Revolutie a ajuns pentru scurt timp sediu de banca (vestita Bancorex). A intrat în proprietatea actualilor proprietari în 2006 și a fost restaurată integral fiind readusa in zona hotel – restaurant. Ceva nu a mers prea bine insa, iar anul trecut, cladirea a ajuns in oferta agentiilor imobiliare din strainatate pentru suma de 4 milioane de euro. Casa Sotheby’s o avea in oferta. Clădirea e construită pe un teren de 499 mp, are 1.822 mp utili și e formată dintr-un restaurant și un hotel cu 23 de camere.
Nu putem incheia fara a mai spune cateva cuvinte despre Gheorghe Hrisicos. Dupa o scurta peregrinare prin tari straine, impusa de acuzatiile de frauda, Hrisicos s-a intors la Constanta, unde a si murit. Mormantul lui se afla in cimitirul central al orasului.
M.S.
