Theodor Niculescu a fost singurul om care a incasat pensie pe toata durata vietii, fara sa fie o singura zi angajat al Bancii Nationale Romane. Povestea este halucinanta, dar total adevarata. Prin anii ‘30 ai secolului trecut, pe Calea Victoriei putea fi vazut un barbat falnic, arborand o morga de nabab, cu privirile pierdute in indepartari siderale. Trecea tacut si ceremonios , intr-o tinuta vestimentara nu lipsita de eleganta, dar foarte ciudata. Plimbarea nu includea niciodata popasul in cafenele sau in restaurante, motivul fiind ,,aerul viciat “ din interiorul stabilimentelor. O enigma pentru toti cei din jur, Theodor Niculescu reusea sa socheze si in cercul prietenilor si a colegilor. Uimirea tuturor venea atunci cand Niculescu punea mana pe o penita si desena ce i se solicita. Indemanarea i-a adus si porecla ,, Magnificentius” – supranumele fiind folosit de acesta atunci cand se recomanda.
Isprava care l-a adus in ,,lumina reflectoarelor “ a fost atunci cand a taiat o bucata de hartie pe masura bancnotei de 1000 lei. In fata prietenilor a desenat hartia si in scurt timp, nimeni nu stia care este originalul si care este falsul. Ambele hartii au fost trimise la BNR pentru a vedea daca se prinde cineva ca exista un fals in plic. De abia dupa ce au aflat de ,,capcana” lui Niculescu, angajatii au verificat in amanunt si doar hartia obisnuita l-a dat de gol pe Magnificentius, desenele fiind identice. Fiind un desenator extraordinar , o miraculoasa masina de reproducere grafica, Niculescu a fost chemat de guvernatorul bancii, iar acesta i-a fixat o ,,sinecura” – o indemnizatie pe toata perioada vietii cu conditia ,,sa nu faca”.
Angajat la 13 ani
Theodor Niculescu zis ,, Magnificentius” se nascuse la Caracal in 1876. Dupa ce a terminat cursul primar si doua clase gimnaziale in orasul natal, Niculescu vine la Bucuresti unde alaturi de alti 50 de candidati concureaza pentru un post de desenator la Serviciul Lucrarilor CFR. Proba lui este stralucita, fiind primul pe ,,podium”. I se da postul, retribuit cu 300 lei lunar. Salariu fantastic pentru un copil de 13 ani, daca ne gandim ca pe acel timp Caragiale , ca director al Teatrului National, primea nu mai mult de 400. In 1896 a plecat la Paris unde a lucrat cartografie.
Dupa un timp, a intentionat sa se imbarce pe un vapor pentru America. Banii nu i-au ajuns si in schimbul unei reclame lucrate pentru ,,Nord Deutscher Lloyd” a fost rasplatit cu un bilet gratuit pana la New York. Aici , T.M a stat cinci ani executand diferite comenzi pentru casele de comert. Intre alte a lucrat si partea topografica a celui mai mare bulevard new-yorkez. A ajuns apoi la Boston unde, dupa propria marturisire, timp de doi ani, a aprofundat toate marile enciclopedii din bibliotecile de acolo, ajungand ,,a construe o filosofie personala”. Filosofie care l-a dus apoi direct intr-un spital de alienati, unde a stat sase luni, fiind apoi repatriat. La varsta de 48 ani , Magnificentius a ajuns in tara, internat in ziua de 14 iunie 1923, la sectia provizorie a spitalului de psihiatrie Marcuta, din dispozitia autoritatilor. Raportul medical se spune,, Pacientul a fost examinat in repetate randuri. Intotdeauna s-a prezentat imbracat elegant, excentric, cu vorbe rasunatoare insotite de gesturi largi, teatrale. Orientarea si atentia sunt fara greseli. Medicii se refera si la obsesia pentru grandoare si la asa zisele descoperiri metafizice. In final, doctorii au descoperit ca Niculescu este inofensiv, chiar daca se credea un spirit genial care a fost intrupat inainte de Buda, Cezar si Napoleon.
Una din nastrusnicile idei ale lui T.N era incorporarii spiritului cu ajutorul unei instalatii . Acesta recomanda o instalatie speciala – un clopot imens de sticla cu un diametru de 20 metri si o inaltime de 80. Sub acest clopot trebuia introdus un om de geniu care era gata sa moara si alaturi zece paturi, in fiecare din acestea aflandu-se o femeie gravida perfect sanatoasa, ajunsa la sorocul in care trebuia sa nasca. Sufletul fiind o incarcare electrica – spunea Niculescu – nu va putea trece prin clopotul perfect inchis si atunci va intra fortat intr-unul dintre pruncii din apropiere, gata sa se nasca. Pe langa aceste idei bizare, Magnificentius a avut si unele foarte interesante si luate in calcul. Cum a fost ideia unui pod peste Atlantic, utilizand niste chesoane uriase din beton turnate la doi kilometri departare unul de altul. Theodor Niculescu a trait aproape 70 ani, fiind ingropat in cimitirul Bellu. Pana astazi a ramas unicul ,,pensionar” al BNR – fara a fi angajat insa al institutiei de stat. Totul in baza unui ordin al guvernatorului. Iar pana la moarte, Magnificentius nu a falsificat niciodata vreo bancnota romaneasca sau straina, fiind multumit cu salariul consistent primit de la BNR.
M.S
