Cea mai veche tipografie din Dobrogea ce isi ducea activitatea in cladirile construite la inceputul anilor 1950, a sucombat sufocata de on-line. Patronul Bosanceanu a trebuit sa se recunoasca invins de revolutia tehnologica ce a distrus print-ul clasic pe hartie.
Gheorghe Bosanceanu si-a dorit mult un trust de presa, mai intai ca un simplu hobby , apoi ca o necesitate dupa ce a plecat din PSD si a intrat in conflict cu Radu Mazare cu a lui Telegraf. Trebuia sa existe o balanta media intre cei doi, iar trustul Cuget s-a mulat ca o manusa pe nevoile lui Bosanceanu. Chiar daca a existat la acel moment o miscare antipreluare de catre Bosanceanu, angajatii organizand proteste in curtea trustului, cu Tita Calin fluturand steagul libertatii, pana la urma s-au impacat si Cuget a intrat ca un pui sub closca TSM. Vremuri frumoase ce sunt invocate de toti cei care au prins perioada de aur a ziarului facut pe calc la tipografie.
Trustul a mers perfect avand in vedere ca avea cota lui de piata batuta in cuie de pe vremea ziarului Dobrogea Noua, calapodul Cuget. Dupa cum se stie, mai intai a fost Dobrogea Noua si suplimentul de vara Litoral. Dupa revolutie s-a rebranduit si a ajuns Cuget Liber si supliment Estival. Putina lume stie insa ca tipografia Cuget (Dobrogea) a fost infiintata inca din anul 1953 pe suportul Tipografiei Lucratorii Asociati (1911) si a reprezentat prima companie de profil din regiunea Dobrogea. Cladirea ce a adapostit tipografia originala exista si acum in curtea societatii. Bosanceanu a investit ceva bani in tipografie, fara a banui insa nebunia online ce va veni si va distruge tot. Astfel, dupa retehnologizare, in 2003, Tipografia a primit certificatul de management al calitatii ISO 9001:2000, sub emblema de certificare UKAS Quality Management. Astfel, a fost avizata de Ministerul Finantelor pentru emitere tichete de masa. Si apoi a urmat avantul, offset sau pe rotativa. Astfel, in perioda de glorie, pe langa cele zece mii de exemplare proprii de Cuget Liber tiparite zilnic, tipografia duduia cu toate acele comenzi: agende, calendare, flyere, formulare tipizate, reviste si cataloage. Se purta hartia tiparita palpabila. A venit 2018, anul de gratie in care tipografia Cuget a oprit instalatiile si a pus lacat pe usa. Ziarul, intr-un tiraj mai realist, conform vremurilor, a ajuns sa fie tiparit la Bucuresti si adus in prag de dimineata pentru a fi distribuit in Constanta. Pur si simplu nu mai renta intretinerea unui colos tipografic rentabil pe profilul anilor 2000, in masura in care exista multe mini – tipografii ultramoderne cumparate pe bani europeni de baietii destepti ai vremurilor actuale. Tipografii ce incap intr-un subsol mai larg de vila si care au trei angajati temporari. Greu sa lupti cu asemenea spargatori de piata print. Ca intre colegi, pot spune doar, pacat: s-a inchis o fila de istorie.
Marius Stirbu
