O scurta trecere in revista a Tratatul de instituire a Uniunii Europene, privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, ne arata cum este definit termenul „fraudă”. Din punct de vedere al cheltuielilor, ca pe orice act sau omisiune intenţionată legată de: utilizarea sau prezentarea de declaraţii sau documente false, incorecte sau incomplete, care are ca efect deturnarea sau reţinerea incorectă de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele gestionate de Comunităţile Europene, nedezvăluirea de informaţii şi încălcarea unei obligaţii specifice, cu acelaşi efect, utilizarea improprie a acestor fonduri în alte scopuri decât cele pentru care au fost initial acordate. În legislaţia românească, termenul de „fraudă” este definit în OUG nr. 66/2011 ca fiind: „infracțiunea săvârșită în legătură cu obținerea ori utilizarea fondurilor europene și/ sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, încriminată de Codul penal ori de alte legi speciale”. Există o clasificare care împarte fraudele în trei tipuri ; Manipularea intenţionată a declaraţiilor financiare (de exemplu, raportarea incorectă a veniturilor); Orice tip de deturnare de bunuri tangibile sau intangibile (de exemplu, rambursări frauduloase de cheltuieli); Corupţie (de exemplu, mită, manipularea procedurilor de achiziții publice , nedeclararea conflictelor de interese, deturnare de fonduri). De asemenea – Frauda poate apărea, în cazul în care nu sunt efectuate controale sau persoanele cu funcţii de autoritate creează şansele ca aceste controale existente să nu fie luate în considerare.
Am reprodus un scurt fragment din proiectul ,,Instruire pentru structurile din cadrul sistemului de coordonare, gestionare şi control al FESI în România, pe tematici prioritare pentru dezvoltarea capacităţii manageriale pentru sistemul de coordonare, gestionare și control al FESI”. Revenind la situatia din Eforie, putem afirma ca fiecare punct din legislatia prezentata mai sus, se brodeste perfect in cazul Serban – Mihai Ion. Fonduri europene cheltuite intr-un mod absolut ilegal – cu banii scosi si lucrari nefinalizate. Tocmai de aceea in cazul Centrelor de Excelenta, opt milioane de euro nu au fost de ajuns. Absolut de inteles cand aproape trei milioane de euro au iesit din proiect prin diferite cai. Banii ar fi fost de ajuns pentru predarea centrelor la data fixata in contract. Robert Serban se regaseste si el in manualul ce defineste frauda. Favorizarea SC Prodplast – firma ce nu avea experienta in constructii, si mai mult decat atat, fara specialisti angajati, a ridicat primul semn de intrebare fata de impartialitatea primarului. Restul a venit ca un tavalug de ilegalitati ; licitatii facute dupa chipul si asemanarea lui Mihai Ion, consultanta si expertiza in proiecte tot cu o firma a lui Mihai Ion, iar apoi – mentinerea societatilor la robinetul banilor publici chiar daca au incalcat termenii contractuali prin majorari de preturi pentru materiale si pentru depasirea cu mult a termenelor de predare. Tragand linie, favorizarea pe fata a lui Mihai Ion a dus la situatia din manualul ce defineste frauda. Robert Serban stie, dar de acum, e prea tarziu. Frauda a avut loc, milioanele de euro s-au scurs din sacul fondurilor europene, iar de peticit nu se mai poate. Suma e prea mare. Peste doua milioane de euro, daca nu trei.
M.S.
