Trecem zilnic printre cladiri si pasim pe strazile orasului, fara a sti in fapt nimic de istoria ascunsa de fiecare fereastra sau piatra de caldaram. Facem o scurta trecere in revista , doar sa dam o clipa de meditatie atunci cand ne plimbam pe undeva si recunoastem una din cladirile de care vom vorbi. Incepem cu arhicunoscutul Cazinou.
Multa lume nu stie ca faleza cuprinsa de la Poarta 1 si pana la intrarea in portul Tomis, era trecuta in randul strazilor. Mai precis , in anii ‘60 , locul de promenada era denumit Bulevardul 16 Decembrie.
Cazinoul, deschis in 1909, era socotit de comunisti ca o cladire ciudata, o curioasa amestecatura de motive decorative, o hardughie ce nu are un caracter arhitectural bine definit. Cu toate acestea, Cazinoul nu a fost demolat, chiar daca au fost ceva initiative de acest gen din partea unor membri din Sfatul Popular – institutie ce avea rolul de a conduce judetul.
Asa ca, in 1951, Cazinoul a fost renovat complet pentru a fi adus in secolul 20. Incaperile unde se jucau diferite jocuri de noroc, au fost transformate in sali de expozitie si in incaperi specializate pentru organizarea de simpozioane literare. A fost pastrat un restaurant si o terasa . Sala principala a fost transformata intr-un cinematograf. Cinema Farul avea 420 de locuri, draperii de catifea si policandre de cristal.
Doar cu 40 ani in urma, puteai merge la film pe malul marii, iar dupa ce ieseai din Cazinou , aveai la dispozitie o alta sursa de recreere. Acvariul ,,Ion Borcea’’. Dar pana in 1958, cladirea Acvariului adapostea – Muzeul de arheologie al Dobrogei. Acvariul , era in 1960, unul din cele mai mari din Europa. Anual era vizitat de peste 350.000 de persoane.
Actualul Bulevard Elisabeta era denumit I.C. Frimu. Cladirea cu patru etaje de pe coltul opus Catedralei a fost construita in anii ‘50 special pentru a oferi o locuinta unui numar de 55 de specialisti ce participau la amenajarea Santierului Naval. La fel de putini sunt cei care stiu faptul ca digul de larg ce pazeste portul de furia marii, a fost amenajat incepand cu 1958, dupa vechile planuri intocmite de Anghel Saligny. Ce exporta Romania in anii ’60 ? Prin port plecau: petrol, cherestea, ciment, icre negre, utilaj petrolier, strunguri, tractoare UTOS si vinuri de la Murfatlar si Sarica. De importat, intrau in tara utilaje din fosta URSS, citrice si bumbac.
Chiar daca oficial, comunistii erau atei, asta nu i-a impiedicat sa porneasca in 1957 un vast proiect de restaurare a Catedralei Ortodoxe, grav avariata in timpul razboiului. Dupa ce Acvariul a luat locul Muzeului de Arheologie, institutia a fost instalata in actualul Palat Episcopal. A fost nevoie de aproape doi ani si de munca asiduua a unui grup de arhitecti si arheologi pentru a putea amenaja Palatul in Muzeul de Arheologie Vasile Parvan. Actualul sediu al Muzeului de Istorie si Arheologie din piata Ovidiu, gazduia Palatul Sfatului Popular.
Un fel de primarie . Chiar daca recunosteau meritul scolii romanesti de arhitectura dupa planurile careia a fost ridicat imobilul, comunistii considerau cladirea ca fiind o compozitie nereusita a constructorilor din 1910. In anul 1960, Plaja Modern avea o denumire patriotica – Plaja Muncitorul. Cu o lungime de un kilometru si cu o latime de 200 metri, Muncitorul avea doua solarii pentru nudisti, sezlonguri, umbrele de soare, debit de tutun, bufet cu gustari reci si racoritoare, cantar medical, statie de amplificare, trapeze de gimnastica si frizerie. Plus Salvamar – punct permanent. Casa Sutu era la acel moment sediul Casei Regionale a Creatiei Populare.
Asta dupa ce in 1956 au fost scoase toate elementele de arhitectura ce deranjau puterea comunista. Cenaclul literar Filimon Sarbu era principala piesa de rezistenta a activitatii Casei Creatiei Populare. Tot de Filimon Sarbu (erou comunist) puteai sa dai cand ajungeai si la actuala Sala Elpis – Teatrul de Papusi. Sala principala era denumita Filimon Sarbu. Fostul Clubul Portul de pe strada Petru Rares, gazduia si el un cinematograf.
Cinema Dezrobirea putea primi 250 de iubitori ai filmului. Cladirea Tribunalului adapostea Comitetul regional al PMR , iar bucatica de spatiu verde din fata era numita pompos Parcul Ecaterina Varga. Amenajat in 1958, parcul avea ca punct central, bustul lui Vasile Parvan. Acum, daca treci prin zona, observi doar soclul gol, bustul fiind acum pe un alt amplasament, la intrarea de pe Ferdinand in parcul arheologic.
Cladirea in care fiinteaza acum Liceul Mihai Eminescu, gazduia acum 40 de ani, Scoala Medie Nr 2. In fata scolii , pe terenul acum viran (intre liceu si hotel BTT), exista un cinematograf in aer liber. Construit in 1956, cinema Ana Ipatescu avea o capacitate de 1.000 de persoane. Actualul Muzeu de Arta Populara era ocupat de scrisori si telefoane. Mai precis, daca doreai sa suni pe cineva si nu aveai telefon fix acasa, trageai o fuga la Palatul Postei. In anii ’60, zona verde de la Primarie era amenajata sub denumirea de parcul Maxim Gorki. Peste 20.000 de metri patrati de spatiu verde si un teatru-cinema in aer liber – Maxim Gorki, ce putea primi 2.000 de persoane.
O fantana arteziana si un spatiu de joaca pentru copii ocupau locul unde se afla acum Primaria. Parcul a fost infiintat in anul 1932 si s-a numit la inceput Parcul CFR( amenajat fiind de salariatii CFR). Fostul cinema Popular mergea in stil duplex. Jos sala de proiectii, iar sus la etaj, Hotel Constanta. Renovata in 1956, cladirea cuprindea o sala cinema cu 450 locuri si un mini-hotel inzestrat cu 37 de camere. Actualul Grand avea si el o alta destinatie in comunism. Scapata de buldozere pentru ca era considerata ca fiind o cladire interesanta prin arhitectura de influenta romantica franceza, Grand-ul avea la parter magazinul Alimentara Nr 1, iar in cele doua etaje existau cele 36 de camere ale hotelului Victoria.
Peste drum, in coltul opus, unde se afla acum Muzeul de Arta, a existat pana acum 30 de ani, Scoala de sapte ani nr 12. Cea mai veche scoala din Constanta, construita in 1893. Tot in zona, in actualul sediu al Clubului SNC, se afla Casa Prieteniei Romano – Sovietice. Inclusiv aici exista un cinematograf cu o capacitate de 250 locuri. Cladirea ce se afla pe bulevardul Tomis ( bulevardul Iosif V Stalin atunci) pe coltul opus al Postei Mari, gazduia libraria Cartea Rusa. Mergand spre Capitol, parcul actual din fata Teatrului de Stat, avea un nume neobisnuit – Parcul Lebedei.
Amenajat ca parc incepand cu anul 1907, spatiul verde avea la un moment dat la mijloc, cam pe unde este acum fantana arteziana din fata Teatrului, un mic lac. Pe timp de iarna si nu numai, iazul devenise caminul unor lebede, iar constantenii isi facusera un obicei de a merge la teatru cu painea in buzunar pentru a hrani inaripatele (inca nu era la moda lebada la cuptor). Si uite asa s-a împământenit numele parcului – Parcul Lebedei. Asta pana in 1957 cand s-a trecut la renovare si parcul a primit fata pe care o vedem azi. Edificiul in care se afla Teatrul de Stat a fost construit in 1952, iar pana in 1956, sectia de estrada Fantasio isi avea sediul intr-o sala a institutiei de cultura. Sala sporturilor se numea Palatul sporturilor.
A fost construit intr-un timp record, intre 1 septembrie 1957 si 1 martie 1958. Chiar daca nu avea nimic de a face cu sportul, prima manifestare gazduita de Palatul sporturilor a fost o Expozitie agricola cu prilejul implinirii primului an de la terminarea colectivizarii din Dobrogea. Ca un fapt mai amuzant, cafeneaua lui Mitica – Mio Caffe de pe Tomis, fiinteaza pe locul unde in anii ’60 exista o biserica. Putini stiu atunci cand se delecteaza cu o cafea la Mio , ca stau exact pe spatiul unde se rugau credinciosii ce veneau la Biserica evanghelica.
Tot acolo isi odihnesc osemintele cativa preoti germani. La cativa metri adancime. Putin mai departe gasim Centrul Burada. Cladirea a fost complet renovata de comunisti in anul 1952. In incinta cladirii a fost deschisa Biblioteca centrala regionala , aici existand in 1960, un numar de 200.000 volume. Amatorii de fotbal nu cunosc mai nimic de stadionul Farul de pe strada Primaverii. Acesta a fost construit intre 1953 si 1955 , avea o capacitate de 30.000 de spectatori si se numea stadionul 1 Mai.
La data respectiva era al doilea din tara ca marime dupa stadionul 23 August din Bucuresti. Stadionul a fost construit in intregime din piatra calcaroasa de la Canara. Daca ne intoarcem inapoi pe bulevardul Ferdinand va putem spune ca majoritatea vestigiilor arheologice din parcul de la Primarie au fost scoase la lumina in 1958. Ceva mai inainte, Vasile Parvan descoperise portiunea de langa actuala Harta arheologica. Zona prin care pasim atunci cand venim de la Tonis Trade si intram in parc, se numea in antichitate Turnul Macelarilor si este atestat din timpul domniei lui Justian, respectiv anul 526 . Unde se afla acum sediul RAJA din piata Unirii se afla Baia Populara. Tot romanul putea sa se spele aici. Tot pe Ferdinand spre Fantasio era sediul ziarului Dobrogea Noua ( Cuget Liber).
Gara a fost construita tot in timp record. Intre 1959 si 1960. Pana in 1960, gara orasului era in fata Tribunalului actual exact pe locul Curtii de Apel. Exista o linie ferata care trecea pe strada Traian si care ajungea la gara veche. Acum daca vrei sa zbori cu avionul la Bucuresti sau in strainatate, te urci in masina si mergi ceva pana ajungi la Kogalniceanu. Acum 40 ani era simplu. Puteai sa o iei si pe jos, pe strada Caraiman si ajungeai rapid la Aeroportul Constanta din zona cunoscuta acum CET. De fapt, chiar pe amplasamentul turnurilor imense de apa a CET-ului, se afla pista aeroportului. Cladirea aeroportului se poate vedea si acum in spatele bodegilor amenajate pe trotuar in dreptul trecerii de pietoni.
TAROM avea atunci in program inclusiv tururi de agrement deasupra orasului si a litoralului. Existau niste avioane mici de agrement daca doreai sa vezi marea de la inaltime. Magazinul Tomis nu exista pe aceea vreme . In schimb, exista in zona un Magazin Universal. Astfel, shopping-ul putea fi facut doar la magazinul aflat la parterul cladirii ce se afla pe strada Stefan cel Mare , coltul opus magazinului actual Germanos. Actualul Mall Tomis a fost construit in 1973. Pe locul lui existau niste case vechi , un pavilion cu tir sportiv , o tutungerie si o gogoserie. Va mai spunem ca in spatiul ocupat acum de banca UniCredit Tiriac Bank de pe Stefan cel Mare, se afla vestita berarie Central. Ospatar sef era aici pe timpul lui Ceausescu, domnul Nicu Terzi – patronul de la Terasa Colonadelor.
Marius Stirbu
